Citat:
În prealabil postat de Dumitru73
Intuitia nu te duce intotdeauna spre adevar.
Eu pe baza concluziilor de bun simt am ajuns sa nu mai cred in Dumnezeu.
Nici nu trebuie sa cauti dovezi pro evolutie.
E de ajuns sa citesti vechiul testament, sa citesti cateva despre geologia pamantului, despre alcatuirea universului, istoria religiilor si a crestinismului in special, ca sa ajungi la concluzia ca Dumnezeu nu are cum sa existe.
|
Fără să-ți dai seama, când spui că intuiția nu te duce la adevăr tu folosești tot o cale intuitivă. Totul este intuiție în căutările omenești.
Iar problema adevărului e una mai subtilă de cum ai impresia. Adevărul, adică ceea ce există sau e conform cu realitatea poate fi confundat cu aparențe ale lui. Tot ceea ce percepi prin simțuri, adică tot ceea ce ai impresia că tu cunoști poate fi o iluzie, nu ai nici o dovadă că lumea pe care o percepi există cu adevărat.
Necredința ta actuală e o etapă care urmează după etapa credinței inițiale. Credința inițială e bazată pe idei preluate de la alții și nu poate avea rădăcini puternice. Mulți am trecut prin etapa îndoielilor tale și unii le-au depășit datorită accesului la un nivel de cunoștință superior, de care tu ești lipsit. Această cunoștință vine din unele scrieri religioase și filozofice, dar vine și pe calea experiențelor mistice personale. Partea proastă e că o dată căzut în necredință ai impresia că nu mai ai nevoie să-ți pui întrebări și să cauți, cazi în stagnare duhovnicească și chiar intelectuală, fiindcă ea, credința, deschide universuri vaste de explorare. Și căzând în necredință pierzi timp prețios, îmbătrânești fără a înainta spiritual și intelectual și dacă nu te trezești mori irosindu-ți viața.
Dovezile geologice și celelalte dovezi șa-zis științifice sunt o capcană pentru tine, care te-a făcut să-ți încetezi căutarea lui Dumnezeu, a absolutului. Și astfel ai căzut victimă unei ideologii infantile (că lumea s-a făcut singură, că sufletul nu există etc) și mori închis în universul mărunt al acestor idei.