mai, scrie in "vamile vazduhului", descrie Sfanta Teodora cum vine moartea si-o ia, si-i elibereaza sufletul de corp "dezlegandu-l" cu mai multe unelte (ciocan/pila/coasa/secure/unditaetc) din mai multe puncte... unghii/incheieturi/etc. Spune clar. Dupa ce a terminat cu unghiile si incheieturile, a lovit-o peste gat cu o tesla, si dupa asta a ramas ca moarta, nu si-a mai putut misca nici capul. Si spune clar, citez "Si atunci sufletul era in inima, si doar mintea le mai cugeta si nalucea pe toate." Apoi descrie cum Ingerul ei roaga moartea sa o dezlege de trup, si aceasta ii prepara si-i da sa bea o licoare foarte amara, atat de amara ca sufletul a iesit din corp.


Deci... iata raspunsul, de la Sfanta Teodora. Ultimul "lacas" al sufletului este in inima.

Din ce spune, mintea e cumva separata de suflet... dupa ce murim oare mai avem cu noi pacatele date de excesiva ratiune, de pacatele gandirii omenesti, carnale?...
Am citit si mai departe, si nu scrie nimic despre asta, descrie doar spaimele sufletului prin vami.