[tricesimusquintus]

În prealabil postat de Danut7

Rolul preotiei in primele secole era indeplinit de episcop.. diaconii erau doar ajutoare.. Presbiter era o designatie speciala pentru cei mai de obste ai bisericii.. Presbiter inseamna intelept.. Aceasta designatie era una mai aparte pe langa cea de episcop si diacon, si reprezenta autoritatea bisericeasca.. Se referea in mod special la cei ce erau conducatori in Biserica.. Insemna episcop si ceva mai mult..

Mai mult ce? Papă, patriarh? Să fim serioşi! În Biserica Primară prezbiterul era cunoscut si ca episkopos, însemnând „supraveghetori”, un cuvânt care a ajuns la noi ca „episcop”. Deşi istoric, cel puţin din secolul al III-lea d. Hr., termenii „prezbiter” (bătrân) şi „episcop” au reprezentat doi slujbaşi diferiţi ai Bisericii, dovezi din NT arată clar că în vremurile apostolice cei doi termeni se refereau la acelaşi slujbaş. Tit 1,5.7. Bineînţeles în original, ori în NT al Bisericii Ortodoxe Greceşti care redă corect termenii (presbyteros şi episkopos folosiţi alternativ).
Clement din Roma (c. anul 96 d.Hr) pare să le egalizeze (Epistola către Corinteni, 44) şi Chrisostom (m. 407 d. Hr.) declara: „În vechime, prezbiterii erau chemaţi supraveghetori (sau episcopi) şi slujitori (sau diaconi) ai lui Hristos şi supraveghetori, prezbiterii” (Prima Omilie către Corinteni 1, în Migne, Patrologia Graeca, vol. 62, col 183).

În prealabil postat de Danut7

Dar presbiter se folosea ca designatie si pentru cinul bisericesc.. Iacov identifica prezbiteriul insusi cu functia sacerdotala(preoteasca) a bisericii in epistola sa cand spune "sa cheme prezbiterii sa il unga cu untdelemn si sa se roage pentru el".

Faci o regretabilă confuzie. Ungerea cu undelemn se făcea (şi se face şi acum) bolnavului, nu prezbiterului. Citeşte cu atenţie Iacov 5,14.