Citat:
În prealabil postat de Carmen FUNIERU
Am o prietenă creștină, care în dorința de înaintare duhovnicească, face nevoințe (post, rugăciuni, milostenii) care depășesc măsura ei. Iar sfatul duhovnicului nu îl cere, motivând că ostenelile sunt bineplăcute lui Dumnezeu. Rezultatul este însă altul decât s-ar fi așteptat. Ea a devenit mai nervoasă, mai mândră, nu suportă să primească un sfat, a devenit prea închisă față de oameni. De asemenea nu mai reușește să își facă datoria la servici, și nici chiar față de cei din familie. A ajuns să fie marginalizată, iar acum dă vina pe cei din jurul ei că nu ar fi suficient de buni și de credincioși.
Cum credeți că aș putea să o ajut să își regăsească pacea și echilibrul sufletesc?
|
Pai Dumnezeu se " ascunde " in duhovnic,si de acolo poate sa-i spuna daca ostenelile ei ii sint bineplacute sau nu.Si poate sa-i mai spuna si altele de folos...oricum,Dumnezeu mai degraba voieste mila decit jertfa.Iar daca avem mila,nu prea ii mai judecam pe cei de linga noi,cit de pacatosi ar fi.Inaintarea duhovniceasca incepe de la vederea propriilor pacate si parerea de rau pentru ele,cainta ( nu asa ne invata rugaciunile ? ),deci marturisire deasa la duhovnic si apoi impartasirea ( unirea tot mai deplina ) cu Iisus Hristos Dumnezeu .Multi sfinti spun ca viata duhovniceasca incepe cu adevarat abia de la ascultare ( de duhovnic,de aproapele )...in duhul poruncilor dumnezeiesti.
Cred ca cel mai bine este sa-i fii aproape,sa te rogi pentru ea ( m-am inspirat de la jenica ),mai o scoti la o inghetata,la o plimbare in parc,un badminton ( de ce nu ? ),sfirsit de saptamina la munte,gradina botanica...etc...voi femeile va pricepeti mai bine la acestea decit noi,detectivii.Adica o viata cit mai fireasca,simpla,gasite micile bucurii,evitarea confruntarilor cu sau judecarii aproapelui (de la servici,de acasa )...Poate sa citeasca si ce a scris Delia ( sper sa fie bune linkurile,ca nu am intrat pe ele )...iar numai in caz de forta majora,ce a sugerat si Mihnea.