Continui cu exemplele de martiraj crestin in lupta cu demonismul cultic idolatru:
Sfantul Marcu, episcopul Aretuselor, a trait pe vremea imparatului Constantin cel Mare. Plin fiind de dumnezeiasca ravna a daramat la pamant multe temple ale idolilor si a zidit nenumarate biserici. Cand, dupa Constantin cel Mare, in fruntea imparatiei a venit Iulian Apostatul, iar credinta in idoli a fost ridicata din nou la mare cinste, a avut de suferit nu numai sfantul Marcu, ci si multi altii, care luasera parte la daramarea templelor idolesti. La inceput sfantul Marcu s-a ascuns de cei ce il cautau; dar intelegand ca unii dintre credinciosi erau trasi la raspundere pentru el, a venit si s-a predat lor. Iar ticalosii aceia de pagani luandu-l, l-au dezbracat si dupa ce i-au acoperit trupul de rani, l-au aruncat in niste locuri pline de murdarie.
Dupa aceasta l-au scos de acolo si l-au dat pe mana unor slugi, ca sa-l intepe cu andrelele. Apoi i-au acoperit tot trupul cu saramura si in cele din urma undangu-l cu miere, l-au ridicat in aer cu niste franghii, in toiul verii, ca sa fie ars de razele soarelui care cadeau asupra capului si trupului sau gol cu desavarsire, in arsita cea mare a pranzului, si sa fie hrana viespilor si albinelor. In tot timpul cat a patimit acestea insa, acest minunat barbat a rabdat cu tarie, nu numai din pricina evlavie lui, ci si pentru ca sa nu se mai dea chinuitorilor lui si alti bani pentru zidirea din nou a templelor idolesti daramate. Biruind cu gandul sau, a biruit si cu fapta. Caci, vazandu-l toti ca sufere chinurile cu barbatie si cu putere, paganii din jur in cele din urma s-au schimbat si au invatat prin pocainta credinta cea adevarata.
Tot pentru indraznirea de a sfarma templele idolesti, un lucru asemanator cu acesta s-a intamplat si in Fenicia. Aici, un diacon, anume Chiril, din dragostea de adevar indraznind sa doboare la pamant niste statui de ale idolilor, a fost prins si i s-a despicat pantecele, scotandu-i-se maruntaiele si fiind lasat asa, ca sa fie vazut de toti. Si se zice ca ticalosii acestia batandu-si joc de ficatii lui si-au primit rasplata bine meritata, caci le-au cazut dintii, limba li s-a topit in gura si au pierdut puterea vederii.
Dar cine ar fi in stare sa povesteasca, precum se cuvine, chinurile suferite in Ascalon si Gaza de femeile fecioare si de barbatii cei sfintiti, carora spintecandu-li-se pantecele si umplandu-li-se maruntaiele cu orz, au fost pusi in troacele porcilor spre mancare?
Acestea au fost faptele paganesti ale imparatiei lui Iulian si ale celor de sub poruncile lui. Dar cei ce au patimit, in locul chinurilor de aici, au dobandit fericirea cea nesfarsita; pe cand lucratorilor nedreptatii li s-a pregatit pedeapsa focului si chinul cel vesnic.
|