[Mihnea Dragomir]

Nu numai Ioachim şi Ana vedeau cum trec anii şi ei sunt tot fără cea mai mare avere: copiii. Tot aşa s-a întâmplat şi cu Elisabeta şi cu bătrânul ei soţ, Zaharia. Cu multe, multe veacuri în urmă, acelaşi lucru se petrecuse şi cu Abraham şi Sara.
Între Abraham şi Ioachim vedem o perfectă continuitate: acelaşi dor după a avea copii. Deşi distanţa în timp între ei este enormă. Nu alta era lumea bunicilor mei, la alte 19 secole după Ioachim şi Ana. Erau familii foarte numeroase, oamenii cei mai săraci aveau 3 copii, iar bogaţii aveau mai mult. Doar lumea noastră e alta. Ruptura a survenit foarte recent.