Cine vrea sa-si vindece patimile, adica cine vrea sa-si schimbe patimile, sa le intoarca catre Dumnezeu si sa se vindece inauntru, acela are nevoie sa scape de imaginatie. Deoarece pentru realizarea oricarui pacat joaca un important rol imaginarul, inchipuirea formeaza in om chipul persoanei sau al lucrului si in continuare misca placerea sa inrobeasca mintea omului si aceea inrobita savarseste pacatul. De aceea trebuie sa studiem marea importanta a imaginatiei pentru viata pacatoasa, dar si marea importanta a scaparii de imaginatie pentru pasirea omului spre viata in Hristos. Este una din chestiunile fundamentale ale asceticii Bisericii ortodoxe. Sfintii Parinti, cunoscatori savanti in ce priveste calea ascezei, ne ajuta sa vedem chestiunea aceasta clar.
Trebuie sa stabilim exact ce este imaginatia si sa cercetam "caracterul" si mobilurile ei.
Sfantul Ioan Scararul defineste inchipuirea precum urmeaza: "inchipuirea este amagirea ochilor in gandirea adormita; inchipuirea este extazul mintii, al trupului in stare de veghe, inchipuirea este contemplatia neintemeiata". Intr-adevar, inchipuirea este o contemplatie care nu are substanta, care nu are nici o baza. Si mai mult, inchipuirea lucreaza cand gandirea devine inerta. Acest lucru se vede clar in vise, cand gandirea omului nu vegheaza. Dar inchipuirea este prezenta si cand omul este treaz, si atunci este posibil ca mintea lui sa se extazieze. Aceasta stare si lucrare a fanteziei o vom cerceta in alt paragraf. Aici simplu o definim.
Trebuie sa facem o distinctie clara. Un lucru este imaginarul si altul inchipuirea. Imaginarul este potenta naturala a sufletului in timp ce inchipuirea este activarea imaginarului. Imaginarul este intre minte si simtire. Nu este nici lucrarea curata a mintii, dar nici lucrarea simturilor.
Sfantul Grigorie Palama scrie: "Iar acest imaginar al sufletului, in fiinta rationala, devine granita mintii si a simtirii". Astfel deci, dupa acest sfant, imaginarul este granita mintii si a simtirii si lucrarile imaginarului, adica inchipuirile, cum vom vedea mai jos, nu existau in Adam inaintea caderii; acestea sunt o stare de dupa cadere. Sfantul Maxim, explicand pe Sfantul Dionisie Areopagitul, scrie ca una este inchipuirea si altceva este gandirea. Aceasta deosebire apare din diferitele actiuni, deoarece "gandirea este actiune si fapta; iar inchipuirea patima si forma vestitoare a ceva perceptibil, sau a ceva ca si perceptibil". Cu alte cuvinte, gandirea este actiune a mintii care are legatura cu un sens, in timp ce inchipuirea este patima si preformare a unui lucru perceptibil. Acest lucru arata deosebirea intre gandire si inchipuire.
Trebuie sa observam ca Hristos intrupandu-Se a luat tot sufletul si trupul, patimitor si muritor, insa fara pacat. Aceasta inseamna ca a luat starea naturala a omului dinaintea caderii, dar in ce priveste consecintele (distrugere, moarte) a luat starea de dupa cadere. De aceea Hristos prin intruparea Lui, desi a luat ratiunea, vointa, psihicul omului si prin urmare si imaginarul, totusi ultimul nu lucra; Hristos nu avea inchipuiri. Sfantul Nicodim Aghioritul prezinta parerea lui Georgius Cartesius, conform careia "mintea lui Hristos nu a fost dependenta de inchipuiri". Aceasta arata ca inchipuirea este un fenomen de dupa cadere. Omul nu avea la inceput inchipuiri. Acest lucru il analizeaza mai amanuntit
Sfantul Maxim Marturisitorul cand spune ca omul nu a fost creat la inceput sa aiba in trup placere si durere, nici sa aiba in suflet uitare si nestiinta si inca "nici in minte intiparirea si retiparirea prin imaginile evenimentelor, caci incalcarea acestora a atras nasterea". Cu alte cuvinte, placerea si durerea in trup, uitarea si nestiinta in suflet si inchipuirea in minte sunt rezultatul neascultarii omului. De aceea este necesara scaparea de acestea. Acest lucru il are in atentie Sfantul Maxim si sutine in invatatura lui ca cine scapa de placere si durere a dobandit curatirea inimii, cine s-a eliberat de nestiinta si uitare are vesnica amintire de Dumnezeu, si prin urmare traieste iluminarea mintii si cine s-a eliberat de forme si inchipuiri a ajuns la teologia mistica. Aceasta inseamna ca teologul este acela care se elibereaza de inchipuire si de idoli. Deoarece prin inchipuire Si idoli este imposibil ea omul sa teologhiseasca fara ratacire si in siguranta, adica inspirat de Dumnezeu, cum invata Sfintii Parinti ai Bisericii noastre.
mai departe:
http://www.crestinortodox.ro/credint...tia-69864.html