[doctor_faustus]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Naşterea prin har este Botezul. Prin urmare, trebuie să admiteţi că cel puţin toţi cei botezaţi, imediat după botezul lor devin fraţi ai noştri şi fii (fiice) după har ai lui Dumnezeu. De acord ?

Nu aceasta este concepţia mea. Eu consider că toţi cei botezaţi, catolici sau acataolici, sunt fii ai lui Dumnezeu. Chiar şi cei nebotezaţi, dacă nu s-au botezat din ignoranţă, sunt într-un anumit fel încorporaţi acestei frăţietăţi care este omenirea. Eu nu cred că acest statut se poate pierde, după cum fiul meu rămâne fiul meu orice ar face. Chiar dacă nu îmi ascultă poruncile, chiar dacă pleacă de acasă trântind uşa, chiar dacă se beţivăneşte, curveşte, fură ori nu mă vizitează duminica, bineştiind că este zi în care tatăl lui a pus masa şi aşteaptă să fie vizitat, el rămâne fiul meu. Este o marcă de neşters (indelebilă). Desigur, mare va fi bucuria mea dacă se va întoarce cât încă e în viaţă: abia atunci voi împărţi cu el casa mea.

Sincer, îmi pare rău dar nu convinge aşa-zisul dumneavoastră creştinism. Oameni buni pot să fie mulţi şi de alte religii, şi sunt, însă creştinii nu fac parte din aşa-zisa frăţie sau familie care ar fi omenirea pentru că creştinii cei adevăraţi trăiesc după alt Duh şi după alte porunci şi principii spre deosebire de ceilalţi care nu trăiesc în Hristos. Şi nu vor fi fii ai lui Dumnezeu şi nici măcar nu vor putea să fie în afara credinţei în Iisus Hristos, în evanghelia şi Biserica Lui, în afara înfierii prin Iisus Hristos, şi celelalte.

"Drept aceea nici o osândă nu este acum asupra celor ce sunt în Hristos Iisus. Căci legea duhului vieţii în Hristos Iisus m-a eliberat de legea păcatului şi a morţii, pentru că ceea ce era cu neputinţă Legii - fiind slabă prin trup - a săvârşit Dumnezeu, trimiţând pe Fiul Său întru asemănarea trupului păcatului şi pentru păcat a osândit păcatul în trup, pentru ca îndreptarea din Lege să se împlinească în noi, care nu umblăm după trup, ci după duh. Căci cei ce sunt după trup cugetă cele ale trupului, iar cei ce sunt după Duh, cele ale Duhului. Căci dorinţa cărnii este moarte dar dorinţa Duhului este viaţă şi pace; fiindcă dorinţa cărnii este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci nu se supune legii lui Dumnezeu, că nici nu poate. Iar cei ce sunt în carne nu pot să placă lui Dumnezeu. Dar voi nu sunteţi în carne, ci în Duh, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi. Iar dacă cineva nu are Duhul lui Hristos, acela nu este al Lui. Iar dacă Hristos este în voi, trupul este mort pentru păcat; iar Duhul, viaţă pentru dreptate, iar dacă Duhul Celui ce a înviat pe Iisus din morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Iisus din morţi va face vii şi trupurile voastre cele muritoare, prin Duhul Său care locuieşte în voi. Drept aceea, fraţilor, nu suntem datori trupului, ca să vieţuim după trup. Căci dacă vieţuiţi după trup, veţi muri, iar dacă ucideţi, cu Duhul, faptele trupului, veţi fi vii. Căci câţi sunt mânaţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu. Pentru că n-aţi primit iarăşi un duh al robiei, spre temere, ci aţi primit Duhul înfierii, prin care strigăm: Avva! Părinte! Duhul însuşi mărturiseşte împreună cu duhul nostru că suntem fii ai lui Dumnezeu. Şi dacă suntem fii, suntem şi moştenitori - moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună-moştenitori cu Hristos, dacă pătimim împreună cu El, ca împreună cu El să ne şi preamărim. (Romani 8:1-14)

Mai departe: este statului de "fiu" ceva care se poate pierde ? Conform definiţiei dv, este suficient ca cineva să facă un păcat de moarte, ca să nu mai fie fiu al lui Dumnezeu. Pe urmă, dacă se spovedeşte, el dobândeşte din nou starea de har, prin urmare redevine fiu al lui Dumnezeu. De câte ori se întâmplă asta ? De câte ori comite un păcat de moarte, decade şi din statutul de fiu al lui Dumnezeu, iar de câte ori face o spovadă bună redobândeşte acest statut. Deci, Dumnezeu ne înfiază prima dată la Botez, pe urmă ne desfiază de câte ori greşim. Asta vreţi să spuneţi, de fapt ? Şi dv, vă socotiţi în acest moment fiu al lui Dumnezeu sau nu ? Aţi fost duminică la Sf Liturghie ? Aţi mâncat azi de post ? Dacă nu, tocmai aţi comis păcate de moarte, pentru care e nevoie de spovadă. Săptămâna asta, deci, nu mai sunteţi fiu al lui Dumnezeu. Poate săptămâna viitoare, da.
Şi încă o întrebare: la dv în bloc, trăieşte vreun fiu al lui Dumnezeu ? Dar dintre cei cu care vă întâlniţi la biserică şi cărora le spuneţi, poate, "fraţi", este cineva care e fiu al lui Dumnezeu ? Punându-vă aceste întrebări, aplic criteriile dv, nu fac nimic altceva.

Da, unii sunt fii ai lui Dumnezeu, unii nu, însă trebuie să recunosc că fii ai lui Dumnezeu sunt mai puţini decât ceilalţi. Iar eu sunt fiu al lui Dumnezeu, chiar dacă am mai şi căzut din nerăbdare sau necunoaştere sau neiubire în păcate; în viaţa de credinţă în Hristos mai greu este până ajungi să stai bine şi tare în credinţă, până reuşeşti prin mila şi harul lui Dumnezeu să câştigi un temei puternic, adevărat. Filiaţia nu se pierde aşa cu una, cu două, filiaţia se pierde prin păcate de moarte, îar a lipsi o duminică de la sfânta liturghie ori a mânca puţină brânză într-o zi de miercuri nu sunt păcate de moarte. Prin spovedanie şi pocăinţă adevărată starea de comuniune şi de relaţie autentică cu Dumnezeu se poate relua prin mila şi harul lui Dumnezeu.