Este un raspuns sincer si raportat la experienta personala,asa cum imi doresc.Nu cu citate sau cu raspunsuri din astea din care sa reiasa ca sfintii erau un fel de extraterestri,ca numai ei aveau Duh Sfant sau dragoste de Dumnezeu.Sa nu uitam ca un sfant contemporan ,Serafim Rose,a vaut cateva rataciri ,era si el un om ca si noi.
De fapt ,toti avem menirea si porunca de a deveni sfinti,sfintenia nu este o calitate care nu ne priveste si la care nu putem ajunge.
Referitor la raspunsul de ce posteau atat de aspru,un aspect ar fi acesta ,arhicunoscut,ca era necesar ca trupul sa fie supus sufletului,si cu cat crestea dorinta lor de a-L cunoaste pe Dumnezeu,cu atat doreau sa aibe sufletul cat mai liber,sa se poata ruga fara piedici.
A manca,atunci cand vrei sa duci o viata inalt duhovniceasca, poti vedea acest lucru ca o despartire temporara de Dumnezeu,ca o revenire pe pamant,ca o intarire a trupului si a predispozitiilor acestuia spre patimi,deci a manca poate provoca o mare tulburare,care nu este evidenta decat la cei imbunatatiti,noi nu mai simtim acest lucru.
A nu manca inseamna a te apropia de calitatea lumii ingeresti,de aceea si postul negru este bine vazut de Dumnezeu,nu neaparat doar ca o jertfa,ci si o ocazie de a te apropia mai mult de El.
Eu spun acum doar cateva aspecte,pot fi spuse mult mai multe,e ceea ce imi vine acum in minte.
|