[razvan.mn]

Însemnare

Versurile acestea le-am tâlcuit din cartea grecească numită "Limonar" care a fost scrisă de Sf. Sofronie Patriarhul Ierusalimului si de Ioan Moscul (Eferatas). Din ele se vede până unde ajunge paza curătiei si a credintei la vremuri de primejdie.

Din ele se vede până unde ajunge paza curătiei si a credintei la vremuri de primejdie.

Vremurile de silnicii si de prigoane pot să vie iarăsi asupra turmei pravoslavnice, căci lumea de azi nu mai poate vedea cu ochi buni asezămintele vechi ale Sfintei noastre Biserici.

Omul modern caută să lepede rânduielile cele vechi ca pe niste haine ponosite. Pentru asta se pornesc atacuri tot mai dese împotriva Legii Sfinte si împotriva celor binecredinciosi.

Atacurile de astăzi sunt mult mai ascunse, dar mâine poimâine se vor da la arătare si va trebui să ne apărăm Sfânta Credintă prin mărturisire si prin sânge.

Să tinem sus drapelul si sfânta noastră armă, când va suna vreodată semnalul de alarmă! Să jertfim toate pentru a ne păzi sufletul curat si credinta nestrămutată.

Mai bine să murim în strâmtoarea boalei, în necazul sărăciei si în sâlnicia ascultării din Mânăstire, decât să fim ademeniti de cei înselători si de patimi vătămătoare de suflet!
De mii de ori suntem mai fericiti cu sărăcia noastră între streini, decât cu răsfătul celor urâtori de crestini! De este cu putintă, s-ar cuveni ca să sărutăm în fiecare ceas pământul acesta blagoslovit (care ne este liman de scăpare) si să mulŃumim lui Dumnezeu cu lacrimi că: "din foc si din apă ne-au scos pre noi întru repaus".

Am pierdut Tara Românească, dar ne asteaptă în ceruri patria cea vesnică!

Am pierdut poate si avere si rudenii, dar ceea ce este mai scump decât toate, adică Sfânta noastră Credintă, pe aceasta noi o avem întreagă (din mila lui Dumnezeu).

Să o păzim deci până la urmă întreagă si neprihănită si Dumnezeu ne va păzi de toate primejdiile războiului văzut si a celui nevăzut.

Să ascultăm cuvintele Sfântului Apostol Pavel care strigă: "Nu vă plecati grumajii sub jug străin cu necredinciosii, că ce legătură poate avea dreptatea cu fărădelegea, sau ce împărtăsire are lumina cu întunericul? Sau ce unire are Hristos cu Veliar, sau ce tovărăsie poate fi între un credincios si un necredincios? Sau ce legătură poate fi între Biserica lui Dumnezeu si între idoli? Căci voi sunteti Biserica lui Dumnezeu celui viu, de aceea iesiti din mijlocul lor si vă osebiti, zice Domnul."

Pe noi ne-a scos Dumnezeu din calea năvodului rosu, deci să nu ne încurcăm în atele lui care au ajuns până aici, ci să păzim comoara strămosească, căci zice Sf. Apostol si Evanghelist Ioan: "Biruinta aceasta care a biruit lumea este CREDINłA VOASTRĂ".

Fie ca aceasta poezie si insemnarea de dupa ea sa va aduca gandurile cele bune in inima si in minte, iar cei aflati intr-una din falsele biserici (erezii, parasinagogi), asemenea "crestinului" din poezia citata sa fugiti de ele ca acolo se slujeste nu Domnului (chiar daca la acele "slujbe" se "pomeneste" Numele Domnului), ci lui Lucifer, domnul si stapanul a acestei lumi.

Cu drag,
Razvan


P.S. Si alta poezie, scrisa intru pomenirea Sfantului Nicodim Aghioritul:

STIHURI DE UMILINTA

Nicodime prea ferice
Care doreai odinioară
Ca să trăiesti la noi în tară,
Acuma caută din ceruri
Si vezi pe fiii României
Cum poartă jugul tiraniei.

Cu Sfântul Staret de la Neamtu
Să dai acuma ajutor
Prea necăjitului popor
Iar tabăra înselăciunii
Din vatra noastră strămosească
Degrab să se risipească!

În tara noastră primitoare
Acuma nu mai este "soare"
Cu razele de libertate
Căci vântul de la Miază Noapte
Aduce negură de moarte.

Cu darul tău cel sfânt, Părinte
Să mângâi pe cei necăjiŃi
Si să dezlegi pe cei robiŃi
Iar pe organele pierzării
Cari hulesc Sfânta Credintă
Întoarce-i către pocăintă!

Învătătura ta cinstită
Să fie iarăsi folosită
De neamul nostru românesc
Si "coarnele lui Veliar"
Să nu se mai înalte iar!

Pedalionul scris de tine
Să fie natiei Crestine
Ca o duhovnicească cârmă
Iar cartea "Celor cinci simtiri"
Oglinda Sfintei mântuiri.

În viata noastră necăjită
Si de Păstorii buni lipsită,
La toti crestinii pravoslavnici
Luceafăr să ne fie-n cale
Sfintenia vieŃii tale!

N.B. Cuv. Nicodim dorea mult să meargă la chinovia Cuv. Paisie de la Neamtu, însă prin semne ceresti a fost oprit. Prăznuirea lui se face la 14 Iulie.

ADAUS SPRE LĂMURIRE (prima lui parte)

Când lipsesc povătuitorii cei buni, când duhul lumesc caută să înăbuse sfânta credintă, când
slugile lui Antihrist se grăbesc să întunece adevărul, atunci Pedalionul Sfântului Nicodim ne arată ca o busolă încotro să mergem, iar cartea lui "Nevăzutul Război" ne învată cum trebuie să folosim armele cele Duhovnicesti, pe urmă "Hristoitia" adică cartea bunelor obiceiuri ne dăscăleste cum să ne purtăm în viată, iar cartea celor Cinci Simtiri ne serveste ca o strajă neadormită pentru suflet.
În sfârsit, toate cărtile lui, care sunt mai mult de o sută, le avem ca pe niste proptele de mântuire în toată viata noastră. (va urma)