[adiandrea6]

În prealabil postat de paradosis

Ecumenismul, asa cum il intelege Consiliul Mondial al Bisericilor, in care Bisericile asa zis Ortodoxe sint membre organice isi propune refacerea unitatii crestine prin compromis, prin acceptarea diversitatii in Credinta pornind de la premisa (protestanta) ca nici o Biserica nu detine adevarul de una singura, ci doar toate impreuna si alcatuind astfel Biserica cea Una care exista in chip nevazut.

Adevarul este Domnul Iisus Hristos, si cine spune ca si Iisus Hristos, acela detine adevarul. De aceea s-a observat ca singurul "lucru" pe care il au in comun toate Bisericile este credinta in cuvantul lui Hristos. Restul sunt adaugiri umane, imbinari cu elemente din traditiile si mentalitatile locale etc.

Si ca o paranteza in acest sens, de cativa zeci de ani, de cand Israelul a reluat in posesie pamantul sfant, se fac foarte multe lucrari arheologice si astfel se descopera rand pe rand locurile care apar in Biblie. Unul dintre aceste locuri este scaldatoarea unde ingerul Domnului misca apele si primul care se arunca in apa in acel moment era vindecat de orice boala ar fi avut. Este povestea paraliticului care nu avea pe nimeni care sa il arunce in apa si este vindecat de Domnul care ii spune apoi sa mearga si sa nu mai pacatuiasca. Ei, aceasta scaldatoare a fost gasita si in jurul ei este plin de insemne pagane. In Evanghelia scrisa in ebraica care este mai veche decat varianta greceasca dupa care a fost tradusa Biblia noastra, versetul cu ingerul care misca apele nu exista, tocmai pentru ca acel obicei era de fapt un obicei pagan iar evreii dintotdeauna au fost atrasi de obiceiurile paganilor din jurul lor (exemplele din Biblie sunt mai multe in acest sens), si ca atare, cand Domnul il vindeca pe paralitic, cuvintele prin care ii spune sa nu mai pacatuiasca se refera la faptul de a nu mai imprumuta obiceiuri pagane. Crestinii ulterior insa, dupa ceva vreme, au introdus versetul cu ingerul ca sa dea o conotatie crestina pasajului.
Din cauza faptului ca oamenii nu sunt capabili sa stearga din ei tot ceea ce i-a definit anterior atunci cand imbratiseaza o noua credinta, credinta este mereu amestecata cu tot felul de idei proprii comunitatilor respective si de aceea evolutia crestinatatii este atat de diferita in zone diferite. Si asa au stat lucrurile inca de la inceput, niciodata nu a existat o biserica omogena in Imperiul roman, iar dupa destramarea lui, nici atat. Cu cat se fac mai multe studii si descoperiri istorice/arheologice, cu atat mai mult devin oamenii constienti de aceasta limitare a fiintei umane care nu functioneaza pe principiul unui hard disk, dam reset si apoi punem programul cel bun al crestinatatii...

În prealabil postat de paradosis

Unde exact a spus Domnul asa ceva?

In Evanghelia dupa Ioan, cap. 17, versetul 21, dar redau tot capitolul pentru a vedea contextul:

Capitolul 17

1.Acestea a vorbit Iisus şi, ridicând ochii Săi la cer, a zis: Părinte, a venit ceasul! Preaslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul să Te preaslăvească.
2. Precum I-ai dat stăpânire peste tot trupul, ca să dea viaţă veşnică tuturor acelora pe care Tu i-ai dat Lui.
3. Şi aceasta este viaţa veşnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis.
4. Eu Te-am preaslăvit pe Tine pe pământ; lucrul pe care Mi l-ai dat să-l fac, l-am săvârşit.
5. Şi acum, preaslăveşte-Mă Tu, Părinte, la Tine Însuţi, cu slava pe care am avut-o la Tine, mai înainte de a fi lumea.
6. Arătat-am numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat Mie din lume. Ai Tăi erau şi Mie Mi i-ai dat şi cuvântul Tău l-au păzit.
7. Acum au cunoscut că toate câte Mi-ai dat sunt de la Tine;
8. Pentru că cuvintele pe care Mi le-ai dat le-am dat lor, iar ei le-au primit şi au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit, şi au crezut că Tu M-ai trimis.
9. Eu pentru aceştia Mă rog; nu pentru lume Mă rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, că ai Tăi sunt.
10. Şi toate ale Mele sunt ale Tale, şi ale Tale sunt ale Mele şi M-am preaslăvit întru ei.
11. Şi Eu nu mai sunt în lume, iar ei în lume sunt şi Eu vin la Tine. Părinte Sfinte, păzeşte-i în numele Tău, în care Mi i-ai dat, ca să fie una precum suntem şi Noi.
12. Când eram cu ei în lume, Eu îi păzeam în numele Tău, pe cei ce Mi i-ai dat; şi i-am păzit şi n-a pierit nici unul dintre ei, decât fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura.
13. Iar acum, vin la Tine şi acestea le grăiesc în lume, ca să fie deplină bucuria Mea în ei.
14. Eu le-am dat cuvântul Tău, şi lumea i-a urât, pentru că nu sunt din lume, precum Eu nu sunt din lume.
15. Nu Mă rog ca să-i iei din lume, ci ca să-i păzeşti pe ei de cel viclean.
16. Ei nu sunt din lume, precum nici Eu nu sunt din lume.
17. Sfinţeşte-i pe ei întru adevărul Tău; cuvântul Tău este adevărul.
18. Precum M-ai trimis pe Mine în lume, şi Eu i-am trimis pe ei în lume.
19. Pentru ei Eu Mă sfinţesc pe Mine Însumi, ca şi ei să fie sfinţiţi întru adevăr.
20. Dar nu numai pentru aceştia Mă rog, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine, prin cuvântul lor,
21. Ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.
22. Şi slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca să fie una, precum Noi una suntem:
23. Eu întru ei şi Tu întru Mine, ca ei să fie desăvârşiţi întru unime, şi să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit pe ei, precum M-ai iubit pe Mine.
24. Părinte, voiesc ca, unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pr care Mi i-ai dat, ca să vadă slava mea pe care Mi-ai dat-o, pentru că Tu M-ai iubit pe Mine mai înainte de întemeierea lumii.
25. Părinte drepte, lumea pe Tine nu te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut, şi aceştia au cunoscut că Tu M-ai trimis.
26. Şi le-am făcut cunoscut numele Tău şi-l voi face cunoscut, ca iubirea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei şi Eu în ei.