Citat:
În prealabil postat de IonelS
Eu nu vorbeam de pacatul stramosesc de la Adam si Eva, ci de pacatele acumulate de stramosi , care se cam strang si la un moment dat rabufnesc la nu stiu ce descendent sau de calitatile deosebite ale unui stramos care reuseste sa transmita progeniturii elemente favorabile pt o soarta mai buna...
|
Nu mostenim pacatele stramosilor, ci mai degraba o fire afectata si inclinata , in acelasi timp, spre pacatele lor. Dar acest lucru nu inseamna destin. Daca am avut un stramos care a comis o crima - Doamne fereste!-, nu insemna ca toti descendentii vor si savarsi crime, in mod fatalist. Poate undeva exista pornirea, dar ea poate fi stinsa prin vointa, printr-o viata in Hristos. Cand nu suntem in comuniune cu Hristos toate aceste porniri rabufnesc, lund forma pacatelor si a patimilor de tot felul. Ar fi fost destin daca toate acestea r fi fost de neevitat. Dar scuza, nu avem. Hristos nu numai ca ne-a aratat calea, dar ne-a redat si libertatea.