Daca doream sa evit atunci nu va postam nimic.Daca se doreste a se ignora aplicabilitatea in favoarea unei analize pe stil Sola Scriptura,atunci va plasati automat intr-o polemica(fie si civilizata)care prin esenta ei nu se poate finaliza decat intr-un singur mod:una dintre parti va dori sa afirme justetea si adevarul cauzei sale.Sub acest aspect nu este nimic nou pt ca polemica pe acesta tema este veche(este dezabatuta inclusiv in protestantism)si nu s-a ajuns(dupa cum stiti)la un punct comun(diferentele de abordare intre ortodocsi si protestanti fiind evidente).Este o dezbatere cu final cunoscut si imi este teama ca nu veti afla nimic nou fata de ultimele secole si nici nu veti ajunge la un punct comun.Fiecare,la final,isi va pastra conceptia si va considera ca are dreptate(atentie:nu am comentat justetea sustinerilor nimanui).
Avand in vedere aceste aspecte analizate si nerezolvate de catre teologi de marca>am ales sa postez ceva pragmatic(sa spunem)pt ca sunt mai inclinat spre pragmatism decat spre teorie.Aici imi asum o eventuala culpa.
Sper sa gasiti parteneri de discutie cat mai bine documentati dar am dubii ca veti ajunge la o alta pozitie decat ceea pe care fiecare o are acum.Eram doar sceptic cu privire la finalitatea demersului in sine care poate fi interesant la nivel teoretic prin prisma unui numar impresionant de discutii pe acesta tema.
Credeti-ma pe cuvant:in disputele teologice fiecare tabara considera ca a castigat batalia din start si ca Cel de Sus este de partea lui.Trebuie sa remarcam>este o constanta a istoriei.
Poate acum intelegeti reticenta mea,ca protestant,de a participa la o dezbatere pe acesta tema care a fost deja,analizata pe toate partile de la Calvin si pina acum.Puteam posta un link cu ce inseamna dar voi asista din curiozitate sa vad daca apare ceva nou dpdv al argumentatiei.