"bmd,
Pentru că ați spus că istoricii români sunt părtinitori voi reproduce mărturiile unor străini.
Lloyd George, primul ministru al Marii Britanii, adresându-se guvernului român la 21 august 1917 spunea: „...doresc să exprim din partea guvernului britanic profunda noastră admirație pentru curajul eroic și avântul ce l-a dovedit poporul român în timpul unui an de încercări aproape fără seamăn... Reconstituirea armatei române și rezistența îndârjită - rezistență atât de prețioasă pentru cauza comună - pe care această armată o opune dușmanului în acest moment, în condiții de o greutate excepțională, prezintă un exemplu măreț de tărie, pe care libertatea o inspiră unui popor liber.”
Generalul german Kurt von Morgen spunea: „Rezistența dușmanului [la Mărășești în 6/19 august 1917], în special a românilor, a fost neobișnuit de dârză și s-a manifestat prin 61 de contraatacuri (pe frontul corpului I de armată german) în decursul celor 14 zile. Ele au condus la lupte la baionetă. Acestea ne-au pricinuit pierderi considerabile.”
Istoricul german M. Schwartze spunea în lucrarea Der Grosse Krieg, 1914-1919: „Printr-o rezistență îndârjită opusă unei ofensive bine pregătite și prin numeroase contraatacuri energice, până la lupta corp la corp (...) diviziile române (...) au știut să apere patria lor de o completă cucerire. Luptele de la Focșani și Tg. Ocna (Oituz), sau bătălia de la Mărășești cum îi zic românii, au devenit mândria armatei române în războiul mondial.”
Pentru a aprecia obiectiv retragerea noastră din Muntenia și Dobrogea din prima parte a războiului și tratatul de la Buftea din 24 aprilie/7 mai 1918 trebuie să se aibă în vedere că luptam pe trei fronturi cu două imperii și un regat, inamicul dispunând de o superioritate de forțe și material covârșitoare.
După părerea mea victoriile noastre de la Mărăști, Mărășești și Oituz, din vara lui 1917, au fost decisive pentru câștigarea războiului de către Antantă.
În timpul ultimului război mondial Germania a refuzat sistematic să încheie un tratat de alianță cu noi deși am făcut nenumărate demersuri în acest sens. Pe 23 august 1944 am avut mâinile libere. România n-a trădat pe nimeni.
Primiți, vă rog, expresia întregii mele considerațiuni." - Mihail Gh. Bujor (Ghebu)
|