Din anul 1970, un fenomen religios, cu milioane de adepti, se manifesta īn cadrul Bisericii Catolice prin miscarea de reīnnoire harismatica. Sub aparentele unei religiozitati de mare spiritualitate crestina, aceasta miscare reprezinta, īn realitate, o grava abatere de credinta. Inspirata din secta penticostarilor americani, cu manifestari de pretinse harisme, aceasta noua secta este constituita īn fratii de cīte zece persoane, īnglobate la rīndul lor īn formatii mai mari de sute de membri, fiecare fratie sau formatie purtīnd cīte o denumire biblica. Fratiile sunt organizate din mireni, pe un principiu de autonomie, dar se alcatuiesc si īn comunitati monastice cu celibatari, barbati si femei, precum si din persoane casatorite, care au deci familie si copii. Este de mentionat ca asemenea organizatii - mai ales comunitatile monastice cu barbati si femei īn comun, si cu familii īntregi - nu au existat niciodata īn Crestinism, ele fiind experiente noi care aduc o inevitabila sminteala.
Aceasta miscare se subordoneaza episcopatelor catolice, cautīnd sa reediteze viata primilor crestini, dar sub o cu totul alta forma. Toate veniturile, salariile, bunurile si proprietatile harismaticilor se administreaza īn comun, ei ducīnd o viata de obste. Īn mod deosebit, miscarea īntelege sa reīnvie harismele de altadata, de care pomeneste Apostolul Pavel: darul vindecarilor, al proorociei, al discernamīntului si al glosolaliei (facultatea de a vorbi īn limbi necunoscute).
Despre aceasta actiune religioasa, anchetata de benedictinul Manteau-Boramy, doctor īn teologie si expert la Vatican II, si de cardinalul Suenens, primatul Belgiei, papa Paul al VI-lea s-a pronuntat ca īn perioada critica prin care trece Catolicismul, o asemenea miscare reprezinta la chance de I'Eglise[5].
Data fiind amploarea miscarii, īn 1975 s-a tinut la Roma un congres al harismaticilor, cu 10.000 de reprezentanti, care au primit binecuvīntarea papei, īn bazilica Sf. Petru. Īn 1978, harismaticii au tinut la Dublin un congres si mai mare, la care au luat parte 2 cardinali, 38 de episcopi, 1500 de preoti si 30.000 de credinciosi din 75 de tari[6].
Acesti credinciosi se aduna periodic īn biserici si īn capele, mai cu seama prin bisericile fara preoti, din cauza lipsei de slujitori, dar si īn casele lor. Īn aceste adunari ei citesc si comenteaza Biblia, se roaga, leganīndu-se cu mīinile ridicate, si apoi, īn mod spontan, articuleaza sunete armonizate, pronuntate monoton sau cīntate la unison, īntr-o maniera medievala. Īn pauzele dintre aceste manifestari, cīnta cīntece moderne, bat din palme, danseaza si se īmbratiseaza, socotindu-se frati si surori[7]. Sunt frecvente cazurile cīnd unii din acesti harismatici vorbesc īn limbi arhaice sau moderne, necunoscute lor. Se citeaza astfel cazul unui francez care a vorbit īn limba chineza; sau al unui irlandez care a vorbit unui rabin īn ebraica, dezvaluindu-i taine din viata lui trecuta, ca si din cea a tatalui lui[8]. Alteori s-au produs vindecari neasteptate de paralizii, verificate si de medici[9].
Aceste fenomene de vorbiri īn limbi, de vindecari spectaculoase sau de preziceri sunt cīt se poate de dubioase si tradeaza prezenta demonului. Avīnd īn vedere originea acestei miscari religioase, generata de secta Penticostalilor, rezulta ca ea poarta din capul locului o pecete dubioasa. Pastorul metodist Charles Parham, īntemeietorul sectei Penticostalilor, īn intentia de a reīnvia harismele, a stabilit conditia prin care Duhul Sfīnt poate coborī asupra unei, persoane, īnvrednicind-o cu anumite harisme, si anume atunci cīnd mai multi credinciosi īsi pun mīinile pe capul acelei persoane si fac o anumita invocare. Deci pe masura ce harismele s-au tot rarit īn cursul timpului, din motive binecuvīntate de Dumnezeu, iata ca acum adeptii reīnnoirii cred ca Duhul Sfīnt vine la cerere, īn urma unor manifestari neobisnuite, dar exhibitioniste si lipsite de orice īnaltime spirituala.
Daca Apostolii, printr-o lucrare a Duhului Sfīnt, au primit darul de a face minuni si de a vorbi īn limbi, īn scopul de a propovadui Evanghelia īn rīndul atītor neamuri pagīne, aceasta a avut o ratiune a momentului - īnceputul Crestinismului. Iar Apostolii predicau īn diferitele limbi ale timpului īntr-o deplina īntelegere a celor ce spuneau, si nu prin cuvinte bolborosite si neīntelese, cum se īntīmpla harismaticilor.
Cīt despre prezicerile pe care unii din acesti credinciosi le fac īn adunarile lor, ele nu se deosebesc cu nimic de acelea ale chiromantilor sau a oricarui medium care cade īn transa, īntrucīt sursa inspiratiilor este aceeasi, dubioasa si necurata, si numai modalitatea manifestarilor difera de la unii la altii. Adevaratele preziceri aveau un scop duhovnicesc, si nu tinte banale, cu demonstratii publice.
Felul straniu de manifestare, practica rugaciunilor, faptul ca se socotesc vrednici a avea pretinse daruri de la Duhul Sfīnt, arata ca aceasta miscare este o secta, chiar daca ea s-a constituit ca o bisericuta īn sīnul Bisericii Catolice. Adeptii acestei miscari religioase se afla īn primejdia de a aluneca din ce īn ce mai jos īn ratacirea lor, īn masura īn care se socotesc alesi si au o īncredere nelimitata īn duhul care īi inspira. A forta vointa divina sa trimita Duhul Sfīnt pentru a īmplini minuni, a folosi īn acest scop practici necunoscute, neobisnuite si īn contradictie cu toata Traditia Bisericii si cu adevarata spiritualitate crestina, īnseamna nu numai o mare eroare de credinta, ci o alunecare īn vrajitorie, sub un impuls demonic.
|