Bine Cristian dacă vrei practic voi încerca.
Am observat că în viaţă există o lege a compensaţiei.Atunci când Dumnezeu îţi ia ceva la care ţii foarte mult îţi dă altceva în schimb(cu alte cuvinte când ţi se închide o uşă ţi se deschide alta)
Dacă cineva pierde serviciu va avea grijă Dumnezeu să-i ofere o oportunitate care să-i permită să aibă cu ce trăi.
Dacă va pierde pe cineva apropiat îi va da un dar deosebit care să acopere durerea pierderiii. Şi aş putea continua aşa cu multe ipostaze de viaţă.
Condiţia este ca omul să ceară şi să creadă că Dumnezeu îi va da.

Şi ca să fiu şi mai practică voi spune că mie viaţa mi-a închis multe uşi dar mi-a deschis altele spre posibilităţi spirituale dar şi materiale de nedescris.
Nu am bogăţii dar deţin un spaţiu numai al meu care îmi permite să duc o viaţă simplă,să am o alimentaţie naturală,linişte şi pace cu oamenii şi cu natura.Nu-mi lipseşte nimic.
Asta nu înseamnă că în nemernicia mea nu-mi doresc muuuulte lucruri pe care nu le am dar care nici nu cred că mi-ar fi de vreun folos pentru mântuire.

Există însă oameni tineri care sunt la început de drum şi care nu au în primul rând o locuinţă a lor,care nu pot să aibă un serviciu stabil şi care din aceast motiv nu se căsătoresc sau nu fac copii.

Generaţia de după 89 are alte dorinţe iar mas-media menţine o isterie a luxului ,astfel încât copii când devin conştienţi de puterea banilor îşi vor judeca părinţii în funcţie de cât le pot oferi şi se vor simţi inferiori celor care îşi etalează bogăţia.

Familiile care îşi cresc copii după învăţătura bisericii sunt puţine iar când copii se fac mari vor merge, sau nu pe calea aceasta căci, vine o vreme când nu mai poţi să fii tu părintele, cel care hotărăşi ce să facă cu viaţa lui copilul tău.S-ar putea să-ţi spună că el vrea să trăiască în lux şi că nu-i place cum aţi trăit voi (modest şi cumpătat)

Cam aceasta am vrut să spun când am folosit pilda lui Solomon despre bogăţie şi sărăcie.