Citat:
În prealabil postat de Danut7
Eu cred ca , credinta inseamna descoperirea lui Dumnezeu in sine.. Fiecare om este inzestrat cu calitatea de a dezvolta credinta prin imaginea lui Dumnezeu in om din care toti suntem constituiti.. Cu cat ne asemanam mai mult lui Dumnezeu prin fapte bune cu atat mai mult il descoperim pe Dumnezeu in noi si Dumnezeu se face relevat in noi din mare mila Sa prin harul Sau sfintitor si prin chenoza.. Cu cat ne apropiem mai mult de Dumnezeu cu atat El se coboara mai mult catre noi.. El este cel ce ne curateste si lucra in noi ca mai mult rod si mai buni sa fim.. De aceia noi trebuie sa fim impreuna-lucratori cu Dumnezeu ca sa crestem.. Dupa cum si Hristos a zis "fara de Mine nu puteti face nimic".Deci de aceia se zice ca prin har suntem mantuiti, prin purtarea de grija a lui Dumnezeu fata de noi si nu din cauza faptelor noastre .. Acele versete spun ca dobandirea mantuirii nu vine din cauza ca noi am fi meritat-o sau din cauza faptele noastre, ci prin asumarea,vindecarea,preaslavirea si descoperirea totala a lui Dumnezeu in firea umana.De aceia prin El si datorita Lui, noi suntem impacati cu Dumnezeu si avem posibilitatea sa il cunoastem pe Dumnezeu in deplinatate pentru ca Dumnezeu a locuit in deplinatate in omul Hristos si firea umana s-a proslavit in El prin jertfa si invierea Sa din morti.Datorita lui Hristos s-a vindecat firea umana si firea umana a ajuns la cunoasterea lui Dumnezeu ca prin El sa putem ajunge acolo unde am fost pregatiti sa ajungem de la inceput, in imparatie , prin indumnezeire(theosis).. Adica in insusi Imparatia lui Dumnezeu in care si Adam putea sa ajunga daca manca din pomul vietii..
|
Vad ca stii foarte bine talcuirea la subiectul acestui topic.De ce ai mai pus intrebarea,si nu ai raspuns direct?!