Citat:
În prealabil postat de Traditie1
Țara e a celor ce se jertfesc pentru ea, nu a stăpânilor vremelnici. Asta fiindcă Dumnezeu hotărăște cui aparține o țară, nu actele de proprietate.
|
Subscriu.
Citat:
În prealabil postat de Traditie1
Repet ce am mai zis, aici (ca și în orice alt aspect) e vorba de realități veșnice. Toate popoarele ne vom înfățișa la Judecată și vom primi ceea ce merităm. Un popor care și-a părăsit pământul strămoșesc prin emigrare va fi privat de el, va fi dat acel teritoriu altor neamuri.
|
Galii, dacii, sciții sunt realități veșnice?
Citat:
În prealabil postat de Traditie1
De aceea trebuie să rămânem. Realitatea se construiește și de către tine. E ca și cu gunoaiele de pe străzi. Chiar dacă ceilalți aruncă, nu înseamnă că trebuie s-o faci și tu fiindcă așa gândesc și ceilalți și de aceea se perpetuează răul.
|
Concret, cum, cu ce, prin ce?
Citat:
În prealabil postat de Traditie1
Iar viața, vremea de acum e o vreme de sacrificiu, de luptă și efort, nu de confort. Asta poate merge până la sacrificiul suprem, pierderea vieții.
|
Luptă și efort, pentru ăștia de rând și confort, pentru cei de sus. Pentru că, din câte văd, nu avem toți o aceeași percepție a sacrificiului.
Citat:
În prealabil postat de Traditie1
Nu suntem chemați să supraviețuim ci să murim în fiecare zi, la figurat sau chiar la propriu.
|
Să murim în fiecare zi? Chiar la propriu? Scuză-mă, dar, de cele mai multe ori, războaiele între popoare s-au iscat din dorința unor conducători de a-și extinde dominația și controlul asupra resurselor din alte teritorii. Sau să cred că amestecul SUA în Orient este de dragul democrației? Trimiterea de trupe românești pe fronturile din Orient au vreo legătură cu apărarea ființei noastre naționale? Până unde putem extinde datoria noastră de români?