Frate draga, nu prea reusim sa ne intelegem! Vointa libera face parte din "chipul lui Dumnezeu in om" deci nu se poate pierde! Scopul pentru care ea a fost data omului este tocmai spre a-l ajuta sa ramana in legatura cu Creatorul (cand Adam a indreptat-o spre rau a cazut). Tot prin vointa libera, noi oamenii, putem ajunge iar la comuniunea desavarsita cu El (mantuirea). Dar vointa libera are lucrare doar in aceasta viata (pentru noi oamenii, trup si suflet impreuna). Dupa moartea pamanteasca vointa libera nu dispare de la om dar nu mai poate lucra in directia mantuirii, mai bine zis nu mai are efect in directia mantuirii. Omul respectiv, pe baza propriei lui vointe libere nu mai poate schimba nimic din cele ce a facut in viata. Aceasta este "prapastia mare" de care vorbeste Avraam in pilda bogatului nemilostiv. Daca nu ar fi asa, sigur ca Domnul ne-ar fi dat indrumari clare si pentru perioada dintre judecata personala si cea finala, asa cum sunt cele pentru traiul in aceasta viata. Este adevarat ca in Biserica s-au incercat de-a lungul timpului multe incercari de a patrunde, macar cu logica, acele "taramuri", dar raman la parerea mea ca nu prea este necesar. Daca voi face, in aceasta viata, tot ce am vazut la Domnul Hristos, nu cred ca vointa mea libera ma va ajuta sau impiedica in restul drumului ce mai am de parcurs de la trecere pana la asezarea mea definitiva.
Vorbeai, fratia ta, despre pomenirile mortilor din Biserica. Stim prea bine ca denominatiunile protestante si neoprotestante resping, in totalitate, aceste acte de cult. Daca iti spun ca nici eu nu cred ca aceste slujbe pot schimba din temelii starea unui suflet dupa judecata particulara (nu ca este imposibil, ci este atat de greu, in cazurile "grele", incat, cel putin astazi, nu prea stiu cine din Biserica mai poate manevra aceasta balanta prin rugaciune si fapta), fratia ta ma acuzi de impostura la adresa preotiei. Sunt poate impostor in trairea mea fata de preotie dar sunt preot "valid" al B.O.R. Roaga-te si fratia ta pentru mine! Ce oare se intampla cu mortii nestiuti (din razboaie de exemplu) care, dupa vrednicia faptelor ce le-au facut, sunt vrednici de iad? Ii pomenim la Proscomidie la modul general si lasam la mila lui Dumnezeu restul, nu? Crezi, fratia ta, ca acestia mai au acolo posibilitatea de a face pocainta? Daca da, de ce sa mai vina crestinul la Taina Pocaintei aici pe pamant si sa nu astepte sa o faca acolo, cand va vedea si va cunoaste mult mai multe?

Toata "vorbaria" mea vine din faptul ca eu am inteles ca fratia ta crezi ca dupa moarte in baza vointei libere cu care am fost inzestrati, fiecare suflet poate inca lucra individual la mantuirea lui. Daca am inteles gresit, te rog sa nu tii cont de "stradania" mea.

Cu binecuvantare,
Pr. Gheorghe