[ALEXANDRU ANASTASIU]

O raza de lumina a constituit-o, pentru credinciosii români inca inainte de a infaptui unirea politica a celor trei tari, a realizat unitatea pe linia bisericeasca: in 1595, prin tratatul de la Alba Iulia, a asezat bisericile românesti ale Transilvaniei sub jurisdictia Mitropoliei Tarii Românesti. La interventia lui Mihai, Dieta de la Alba Iulia, din iulie 1600, adopta masuri pentru imbunatatirea situatiei preotilor români care urmau "sa fie scutiti pretutindeni de sarcinile pe care le presteaza poporul". Marturiile documentare dovedesc prezenta la Alba Iulia, in mitropolie, in timpul domniei lui Mihai Viteazul, a numerosi ierarhi, calugari, preoti români si straini. Era un semn al prestigiului pe care Mitropolia Ortodoxa a Transilvaniei il avea. Figura marelui voievod este pastrata si in memoria colectiva a zonei. La trecerea sa in Transilvania, voievodul Mihai Viteazul s-a oprit, la 8/14 octombrie 1599, in Intorsura Buzaului, asezandu-si tabara pe o colina de la marginea localitatii, denumita astazi "Dealul Taberii". Domnitorul a trecut prin pasul Buzaului si cand s-a intors, dupa infrangerea suferita la Miraslau. Unul din capitanii lui Mihai Viteazul, Stefan Lutul, era la anul 1600 comandant al cetatii Odorhei, avand atributii administrative si militare. El a condus o buna perioada de timp scaunul secuiesc Odorhei, iar documentele semnaleaza ca secuii si românii din aceasta zona i se adresau cu diferite pricini sau litigii spre rezolvare. Astfel de fapte faceau parte dintr-o o strategie a marelui domnitor, de a introduce o administrare româneasca a oraselor si cetatilor transilvanene. Ca si cetatile Fagaras, Gurghiu, Chioar (Cetatea de Piatra), Gherla, si cetatea Odorheiului era condusa de un capitan român ("oláh kapitány"). Fapt deloc semnificativ pentru istoria bisericeasca a zonei, chiar in aceasta perioada, este ridicat un lacas de cult ortodox in cetatea Odorheiului, in timpul marelui voievod, mentiune gasita pe un document si aparuta in lucrarea: Székelyhoni utazás a két Homorod mellett. Jánosfalvi Sándor István által. 1838-tol 1846-1858-ig (Calatorie in tinutul secuiesc, pe langa cele doua Homoroade. Prin J.S.I. De la 1838, la 1846 si pana la 1858 - reeditata la Budapesta in 1942), in care se precizeaza: "Eclezie si biserica de credinta greceasca [ortodoxa] nu a fost in acest oras [Odorheiu Secuiesc] pana la 1600, dar atunci un negustor grec [aromân] pe nume Andrei, a cumparat un teren in str. Botos, pe care a ridicat biserica si a fondat eclezie (...)". Scurta, dar rodnica domnie a voievodului Mihai Viteazul, a dus la intarirea Bisericii Ortodoxe românesti din Ardeal. Prin mai multe tratative duse cu principele Transilvaniei Sigismund Báthory, acesta hotaraste la 4 iulie 1596 extinderea jurisdictiei mitropolitului "Ioan de la Prislop, vladica soboarelor românesti din tot Ardealul", si asupra preotilor români din Tara Fagarasului, de la care putea sa incaseze un florin anual, conform traditiei, suma care pana atunci acesti preoti erau obligati sa o plateasca superintendentului româncalvin cu resedinta la Fagaras.
Cotinuand traditia secolelor XIV-XV, si in zorile epocii moderne viata religioasa a românilor din Arcul Carpatic s-a aflat in preocuparea permanenta a mitropoliilor, episcopiilor, a domnitorilor si a boierilor din tarile române extracarpatice, aici avand loc majoritatea hirotoniilor preotilor ce slujeau in zona de curbura a Carpatilor si in spatiile geografice limitrofe Moldovei si Tarii Românesti. Ceea ce anumiti istorici numesc "tara secuilor - afirma A. D. Xenopol - s-a aflat de fapt, pana in a doua jumatate a secolului al XV-lea, sub stapanirea si controlul [pe linie religioasa] voievozilor români". Cele mai stranse legaturi le-au avut parohiile din sud-estul Transilvaniei cu episcopiile de la Curtea de Arges, Ramnicu Valcea si Buzau, din Tara Româneasca, si cele din Român si Suceava, din Moldova, unde "pe la schiturile si manastirile Neamtului isi castigau preotii cunostintele de lipsa". Stau marturie in acest sens: Manastirea Doamnei de la Moglanesti-Toplita, ctitorita in anul 1658 de Doamna Safta, sotia voievodului Gheorghe Stefan, antimisul de la biserica din Voslobeni cu insemnarea "Szaba Episzkop Româneszk Vleat 7222" (Sava de Român 1713-1718), dovada ca, inainte de a trece la uniatie, parohia amintita apartinea de Episcopia Românului. Legaturile bisericesti dintre credinciosii români de pe ambii versanti ai Carpatilor au fost intarite si prin mijlocirea preotilor si calugarilor de dincolo de Carpati, care au venit in ajutorul românilor ardeleni cu cuvantul si cu fapta, prin copierea si raspandirea de manuscrise si tiparituri, prin grija aratata fata de credinciosii ardeleni care intrau in manastirile din Tara Româneasca si Moldova, prin solicitudinea aratata prin colectele facute in vederea construirii unor biserici si scoli confesionale. Sunt cunoscute si masurile luate de autoritatile vremii de a impiedica aceste benefice legaturi. Astfel, hotararea Dietei de la Let (azi, in comuna Borosneu Mare, jud. Covasna), tinuta in 25 octombrie 1600, dupa infrangerea lui Mihai Viteazul la Miraslau, prevedea persecutia a calugarilor români "fiindca stricaciunea si pericolul nostru de acum a venit din cele doua tari române..., de aceea nici un popa românesc sa nu poata intra niciodata din cele doua tari române, iar calugarii de tot sa fie proscrisi din toata tara. De se va afla vreunul ca a intrat sau va intra contra hotararii tarii, pe acela sa-l prinda si sa-l despoaie ori si unde"- se spune in hotararea dietala.
Cu toate acestea, rezistenta credinciosilor ortodocsi in a-si mentine legea a fost o realitate, iar legaturile fratesti dintre biserici si credinciosii români au continuat. Aceasta evolutie a fost favorizata de sprijinul primit de românii din actualul judet Covasna de la fratii lor din Tara Barsei, in frunte cu destoinicii protopopi din Scheii Brasovului, iar a celor din actualul judet Harghita, de la Episcopia Românului si din partea manastirilor din Moldova.