RĂMAS BUN
de maior (r) Vasile Tomescu
Iubito părea că soarta ne răsfață,
Eram atât de fericiți, sperăm atât de multe,
Credeam că vom fi nedespărțiți o viață,
Dar zilele frumoase sunt așa de scurte!
Fericirea a ținut puțin pentru noi,
Auzi departe toba cum sună?
Scumpa mea trebuie să plec la război,
Dar n-ai teamă curând vom fi iar împreună.
Dușmanul a trecut hotarul și-a năvălit în țară,
Ne-a luat casele, ogorul și bisericile ni le pângărește.
Ca să-l putem zvârli afară
Trebuie să învingem sau să murim vitejește.
Săruturile tale făceau să-mi bată inima mai tare,
Mă-nduioșeai cu zâmbetul tău cald și bun.
Acum plângi cu lacrimi amare,
Dă-mi sărutul de rămas bun.
Prietene de s-o întâmpla să mor,
Scoate-mi inelul din deget și-l ia,
Iubita mea stă la casa cu flori în pridvor,
Spune-i: acest inel e al tău, va-nțelege ea...
15 mai 1941
|