[Fani71]

Evanghelia cu tanarul bogat este interpretata adesea nu in sensul ca orice bogat ar trebui sa isi dea toata averea si sa se faca sarac, ci in sensul ca nu trebuie sa ne atasam inima de bogatie; iar bogatia poate fi si cea a celui relativ sarac: atunci cand acesta isio face dumnezeu din putinul pe care il are sau ar vrea sa il aiba. Daca il pierde isi pierde si inima.
Au fost in istorie si mai sunt poate si acum crestini bogati care nu si=au dat toata averea, ci au trait in mod responsabil ca oameni bogati, pastrand un stil de viata sobru si dand celor care au nevoie din banii lor. Sau dand de lucru altora si avand grija de salariatii lor.
Deci, sa nu condamnaml bogatia ca atare, ci atasamentul prea mare fata de ea.
Iar in cazul oamenilor casatoriti si cu copii,se pune si problema chivernisirii banilor si a bunurilor pentru binele familiei. Altfel face pomana un om singur si altfel un om cu copii.
Iar a vrea sa muncesti ca sa iti cumperi casa (adesea toata viata) pentru a avea un camin pentru familia ta nu mi se pare de loc egal cu a-ti aduna comoara numai pe pamant. Pentru unii, asta nu mai este posibil daca nu isi schimba tara.