Am cunoscut un tip care era extrem de doxat. Cu chelie și barbă lungă, bun cunoscător al textelor vechi. Principala lui activitate era să îi chinuie pe creștini. Oriunde trebuia cineva să le facă felul era trimis tipul ăsta, care avea o ambiție personală și o bucurie să îi chinuie. Dar într-o zi, pe când mergea prin deșert, s-a întâlnit cu Acela căruia îi chinuia supușii și Acela i-a spus: "Greu îți este să o ții de-amboulea". Sau, cam așa ceva i-a spus, oricum ăsta era sensul frazei. Și a ajuns unul din cei mai mari sfinți.
Am mai cunoscut unul pe care l-au trimis ai lui la Colegiu. Taică-su, deși fusese nomenclaturist, acuma cam scăpătase, dar s-a împrumutat ca să-i trimită odraslei bani cu geamantanul, să învețe carte. Îi făcea praf pe petreceri. Bea zdravăn, iar după băutură veneau orgiile sexuale cu hetaire de cartier. După ce cădea lat, se apuca iar de băut și o ținea în discuții filozofarde cu prieteni studenți pe același calapod ca el. Dar l-a ajuns boala urâtului. Când credea că nu are scăpare, a auzit chemarea lui Isus și s-a convertit. A trăit restul vieții ca sfinții, a ajuns episcop și doctor al Bisericii. Despre tinerețea lui tumultoasă a scris în "Confesiunile" lui.
Așa că am mai auzit chestii din astea.
|