Imnele
de Sfantul Simeon Noul Teolog
“ Adanc sunt ranit
de dumnezeiasca dragoste,
suspin, ard neostoit
in cuget si-n inima.
Calatoresc si ard,
Il caut ici si colo,
insa nicaieri nu-L aflu
pe Iubitul sufletului meu.
Privesc peste tot
sa-L aflu pe cel dorit,
insa El, nevazut,
tainic mi Se-ascunde.
si cand, deznadajduit,
ma chinui si jelesc,
deodata’ nainte-mi Se-arata
si pe neasteptate Il zaresc.
Uluit, cu mirare-I privesc
frumusetea, armonia,
necuprinsa Lui slava,
dumnezeiasca si placuta.
Straluceste in adancurile
inimii mele smerite
si lumineaza-mbelsugat
toata chilia.
M-au imbratisat, m-au umplut
negraitul Sau Har,
dragostea si dulceata,
frumusetea si desfatarea Sa.
Din lumina ma-mpartasesc,
partas sunt stralucirii
si chipu-mi e straluminat
ca al Celui pe care-l doresc.
Si ma fac mai presus
de toate cele zidite,
in slava si-n frumusete,
in bogatie si-n cinste. “
__________________
Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul)
|