Citat:
În prealabil postat de Dumitru73
Nu stiu daca m-ai inteles. Nu era vorba de linistea si ordinea din biserica.
Voiam sa spun ca sunt biserici si manastiri unde se prefera amenintarea cu iadul in locul ademenirii cu raiul.
Ti se vorbeste mai mult de cat de repede ajungi in iad, pentru niste greseli pe care noi ca oameni le iertam usor.
Raiul este prezentat ca fiind ceva nu poate fi atins.
|
Ai dreptate. Am inteles altceva decat vroiai sa spui. Da, sunt de acord cu tine, in multe biserici si manastiri se poate sa se spuna asta, dar nu este ceva gresit. Nu cred eu ca niciodata nu s-a vorbit despre rai in acele manastiri. Dar ei incearca cu tot dinadinsul sa indrepteze lumea, sa-i faca sa constientizeze ca pacatul nu este tocmai ceva usor. Da, intr-adevar, sunt pacate "pe care noi oamenii le iertam foarte usor", dar sunt destul de grele.
"Lumea te iarta daca esti un pacatos, depravat, te iarta daca esti ca ea, dar nu te va ierta niciodata daca incerci sa te ridici deasupra ei si sa fii mai bun" (Parintele Arsenie Boca, "Ucigasa cetate")
De aceea ni se nazare ca este rau in a preveni lumea despre iad, ne simtim jicniti probabil, credem ca noi nu vom ajunge niciodata acolo, orice am face. Dar ei ne atrag atentia ca nu este asa cum gandeste omul. Pe masura ce omul este mai pacatos, avand pacate mari, le considera pe celelalte mici, dar, de exemplu calugarii imbunatatiti, sau crestinii traitori, isi dau seama de realitate si isi vad pacatele pe care lumea le considera mici, le vad cat de mari sunt intr-adevar si isi dau seama de pacatele lor.
Calugarii si preotii din acele manastiri si biserici, nu gresesc daca previn lumea despre pericolul la care se expun facand pacate. Nu cred eu ca n-au vorbit niciodata despre Rai, dar probabil au fost luati in ras, sau au intampinat nepasare, si apoi au incercat si varianta cealalta, ca omul stie mai bine de frica, decat de bine.
Si raiul nu este infatisat ca un lucru imposibil. Tot ce se cere este sa ai inima curata, sa crezi in Dumnezeu si sa iubesti pe aproapele tau facand fapte bune, si namaisavarsind pacatul. Nu este imposibil. Asa ni se pare noua, pentru ca ne complacem in pacat, si nu vrem sa-l lasam. Dar vom vedea ca imediat ce am lasat un anume pacat, sau mai multe, ni se va parea mult mai usor sa o luam pe calea mantuirii, si ne vom gasi pacea, desi este nevoie unori de suferinta, dar si de post si osteneala, rugaciune si mers sa biserica.
Dumnezeu iarta si cele mai grele pacate, daca te caiesti pentru ele, din asta reiese ca este bun, dar daca noi nu-l ascultam, oare n-am fi zis ca este nedrept daca nu ne-ar fi pedepsit?. Dar iertarea se dobandeste numai cu cainta si hotararea de a nu mai savrasi acel pacat.