Citat:
În prealabil postat de lore86
unul dintre cele mai mari daruri pe care ni le-a dat Dumnezeu, noua mamelor, este acela de a alapta. e una dintre cele mai mari bucurii de pe pamant.sa vezi mogaldeata cum atinge cu piele lui fina si catifelata pielea ta, sa iti simti caldura trupului si respiratia si sa vezi cum, ca un mielusel cauta cu gurita sanul, apoi il ia in gurita si incepe sa traga pofticios, aruncandu-ti, din cand in cand cate o privire tandra, in timp ce tu il ti cu drag in brate si ii mangai capsorul mirosind a lapte, a bebelus...in acele clipe iti doresti ca timpul sa se opreasca in loc si sa ramai ptr totdeauna in aceeasi pozitie, sa te bucuri la nesfarsit de acea clipa de rai.
oare daca o bucurie pamanteasca ne aduce atata fericire, oare cat de fericit poate sa fie crestinul cand se uneste in chip tainic cu Hristos si se pregateste ptr vesnicie?oare cata fericire poate sa fie dincolo?
cred ca o mama se simte cu adevarat implinita doar atunci cand alapteaza, e unul dintre cele mai amri daruri ale lui Dumnezeu ptr noi.
pacat ca nu toate mamele stiu sa se foloseasca de el...
|
Lore, asa frumos ai scris, m-au trecut fiori (la "fiorul laptelui" ma refer). E minunat sa alaptezi, doar ca nu-i usor la inceput iar mamele tinere nu au sprinjin tocmai de acolo de unde ar trebui sa vina, de la mamele lor (si soacrele eventual). Dar cum acutalele bunici nu prea au alaptat ... ca asa era mentalitatea pe atunci, adesea sunt cele care observa primele ca e flamand copilul, ca mama are laptele prea slab sau prea gras, mama are sanii prea mici, etc. Proaspetele mamici chiar daca citesc in reviste ca e bine sa alaptezi, sunt lipsite de sustinere din partea familiei si de anumite sfaturi practice pe care macar asistentele de puericultura ar trebui sa fie in stare sa le dea... dar...