[Mihnea Dragomir]

Câţi îşi mai amintesc de faptul că părintele a fost prezent în Piaţa Universităţii ? Instaurase obiceiul spunerii în cor a Rugăciunii Domneşti în genunchi. De atunci nu prea am mai văzut manifestaţii politice la care toţi manifestanţii să îngenuncheze şi să spună "Tatăl nostru". Există şi două discuri (dintre mai multe, poate) cu muzica Pieţei Universităţii, ambele încep cu Pr. Galeriu. Într-unul, părintele coordonează un "Tatăl nostru"; în celălalt este Troparul Naşterii ("Răsărit-a lumii.."). Aceasta este vocaţia adevăratului preot de mir: credinţa nu trebuie să se refugieze, timorată şi ruşinată de numele Lui în spaţii de clauzură, ci trebuie să erupă în cetate, trebuie să îndumnezeiască lumea. Această lume. Prin Cristos, în Cristos şi cu Cristos cuvine-se să trăim în apartamentele noastre, la şcoală şi la servici şi nimic de seamă să nu plecăm a face fără El.