[Raoul]

Paradoxul vremurilor noastre în istorie este că avem clădiri mai mari dar suflete mai mici. Autostrăzi mai largi,dar minţi mai înguste. Cheltuim mai mult,dar avem mai puţin. Cumpărăm mai mult dar ne bucurăm mai puţin. Avem case mai mari,dar familii mai mici. Avem multe accesorii,dar mai puţin timp. Avem mai multe funcţii,dar mai puţină minte. Mai multe cunoştinţe,dar mai puţină judecată. Mai mulţi experţi şi totuşi mai multe probleme. Mai multă medicină,dar mai puţină sănătate... Ne culcăm prea târziu,ne sculam prea obosiţi. Citim prea puţin,ne uităm prea mult la televizor şi ne rugăm prea rar. Ne-am multiplicat averile,dar ne-am redus valorile. Vorbim prea mult,iubim prea rar şi urâm prea des. Am învăţat cum să ne câştigăm existenţa,dar nu cum să ne facem o viaţă. Am adăugat ani vieţii şi nu viaţă anilor. Am ajuns până la lună şi înapoi,dar avem probleme când trebuie să traversăm strada să facem cunoştinţă cu un prieten. Am cucerit spaţiul cosmic,dar nu şi pe cel interior. Am făcut lucruri mai mari,dar nu mai bune. Am curăţat aerul,dar am poluat solul. Am cucerit atomul,dar nu şi prejudecăţile noastre. Scriem mai mult,dar învăţăm mai puţin. Plănuim mai multe,dar realizăm mai puţine. Am învăţat să ne grăbim,dar nu şi să aşteptăm...