In legatura cu slujbele de exorcizare: am vazut in urma cu ceva ani doi posedati de diavol la manastirea Secu. Pana atunci nu crezusem in asa ceva. Am sa povestesc intamplarea pentru a intelege mai bine de ce trebuie sa fii pregatit sa vezi asa ceva.
Am ajuns la manastirea Secu pe la orele dupa amiezii. Cred ca era 4 sau 5 dupa masa. Biserica mare era inchisa in acel moment si la rugamintile noastre (un autocar intreg) de a cumpara lucruri sfintite ne-au poftit inauntru. Era locul unde faceau slujbele noaptea, un fel de biserica mai mica, la care se urca pe niste scari . In pridvor ne-a intampinat un tanar cam de 17 ani care avea o privire fixa, niste ochi bulbucati parca iesiti din orbite, cand si cand maraia ca un animal salbatic si facea spume la gura. Cand a dat cu ochii de noi, s-a napustit la propriu asupra noastra parca calcand peste noi. Am inceput sa tipam si sa ne imbulzim cu totii si atunci o calugatrita a venit la el si cu voce poruncitoare aratandu-i crucea i-a zis punandu-l intr-un colt: stai cuminte si nu mai misca ca sperii oameni nevinovati. S-a asezat in coltul acela maraind si speriat foarte de cruce. Am trecut cate unul pe langa el cu frica si am intrat in bisericuta. Acolo pe un scaun era o femeie care urla , ceva nefiresc, nemaiauzit ca sunet, pana atunci. O maicuta ii facea cruci pe spate cu o cruce si cu voce poruncitoare ii repeta intr-una: stai cuminte ca sperii oamenii, fara sa o paraseasca nici o clipita din privire. Si va spun ca am vazut cu ochii mei cum aceea femeie sarea de pe scaun in sus ca o minge, nu se ridica in picioare, pur si simplu sarea cu tot cu trup in sus la cativa centimentrii de scaun si apoi iar cadea pe scaun si iar sarea si urla ingrozitor: ma arde cruceeaaa, ma arde cruceeaa si lasa-ma in pace, lasa-ma in pace... Ceea ce ne-a socat a fost faptul ca vocea tanarului de la intrare era identica ca timbru, ca tot, cu vocea femeii din interior. o voce metalica, usor haraita, ragusita, neomeneasca, pe care nu am mai auzit-o niciodata pana atunci si nici de atunci incoace. Dar timbrul ei nefiresc si acum imi suna in urechi cand imi amintesc. nu poti uita. A fost ingrozitor de socant, si ganditi-va ca nu am vazut slujba propriu zisa. Am iesit cu totii speriati de acolo, impactul va spun este puternic, nu poti sa fii nesimtitor cand vezi asa ceva. Si cel mai necredincios sfarseste prin a crede. Aceea voce, a diavolului, este absolut infricosatoare mai ales pentru cel nepregatit. Asta v-o spun din propria experienta. Si nu e numai experienta mea ci a 45 oameni care am fost atunci la Secu. Ne-am linistit dupa doua ore , la Manastirea Neamt, rugandu-ne si punand mana pe moastele sfantului de acolo.
|