Citat:
În prealabil postat de Erethorn
Isi poate el permite sa judece hotararea Bisericii sau trebuie sa o primeasca neconditionat?
|
Aparent paradoxal, răspunsul la ambele întrebări este: "Da".
Da, creștinul își poate permite să judece hotărârea Bisericii. Spre deosebire de dogme, care cer să fie primite "cu mintea și cu inima", hotărârile de natură non-morală și non-dogmatică nu impun acest lucru. Spre exemplu, eu judec că hotărârea Bisericii de a suspenda de facto Liturghia Tridentină a fost o calamitate, fără ca prin asta să îmi risc statutul de bun catolic. Mai cred că ideea actualului papă de a ridica gradul de autonomie al Bisericii Greco-Catolice de la rangul de "mitropolie" la cel de "arhiepiscopie majoră" a fost o aiureală, ca și ideea Sf Sinod de a înființa un scaun episcopal la București. Forme fără fond, noi nu suntem pregătiți pentru asta.
Da, creștinul trebuie să primească necondiționat hotărârile Bisericii. Acesta este spiritul de ascultare filială. Copilul meu nu este întotdeauna de acord cu ceea ce îi cer. Nici nu e obligatoriu să fie de acord. Dar mă ascultă. Tot așa suntem și noi, față de maica și învățătoarea noastră. Prin urmare, deși însăși existența vicariatului de București nu o pricep, cel care ocupă acea catedră este cu adevărat stăpânul și arhiereul meu și ocupă poziția lui Cristos în eparhia noastră.