Sfântul Ioan Gură de Aur - Predică de Paști
De este cineva bun credincios și iubitor de Dumnezeu, să se îndulcească de acest praznic bun și luminat; de este cineva slugă înțeleaptă, să intre bucurându-se întru bucuria Domnului său; de s-a ostenit cineva postind, să-și ia acum dinarul; de a lucrat cineva din ceasul dintâi, să-și ia astăzi dreapta plată; de a venit cineva după ceasul al treilea, mulțumind să prăznuiască; de a ajuns cineva după ceasul al șaselea, nimic să nu se îndoiască, că de nimic nu se va păgubi; de a întârziat cineva până în ceasul al nouălea, să se aproprie, nimic îndoindu-se; de a ajuns cineva numai în ceasul al unsprezecelea, să nu se teamă că a zăbovit, că milostiv fiind Stăpânul, primește pe cel din urmă ca pe cel dintâi; odihnește pe cel din al unsprezecelea ceas, ca și pe cel ce a lucrat din ceasul întâi; pe cel de pe urmă îl miluiește și pe cel dintâi îl mângâie; și aceluia plătește și acestuia dăruiește și faptele primește și cu voința se împacă, și lucrul cinstește și socoteala o laudă. Pentru aceasta, intrați toți întru bucuria Domnului nostru și cei dintâi și cei de al doilea luați plata. Bogații și săracii împreună dănțuiți. Cei ce v-ați înfrânat și cei leneși cinstiți ziua. Cei ce ați postit și cei ce n-ați postit, veseliți-vă astăzi. Masa este plină, ospătați-vă toți; vițelul este mare, nimeni să nu iasă flămând, toți vă îndulciți de ospățul credinței; toți luați bogăția bunătății. Nimenea să nu plângă pentru sărăcie, că s-a arătat Împărăția ce de obște. Nimenea să se tânguiască pentru păcate, că iertarea din groapă a răsărit. Nimenea să nu se teamă de moarte, că ne-a slobozit pe noi moartea Mântuitorului. Stinsu-o-a pe dânsa Cel ce a fost ținut de aceea. Prădat-a iadul Cel ce s-a pogorât la iad. Amărâtu-l-a pe dânsul, gustând Trupul Lui. Și aceasta mai înainte apucând Isaia, a strigat: iadul, zice, s-a amărât, întâmpinându-Te pe Tine jos. Amărâtu-s-a că s-a stricat. Amărâtu-s-a că s-a batjocorit. Amărâtu-s-a că s-a omorât; amărâtu-s-a că s-a surpat; amărâtu-s-a că s-a legat. Luat-a trupul și de Dumnezeu s-a lovit; luat-a pământ și s-a întâmpinat cu cerul; luat-a ceea ce a văzut și a căzut întru ce n-a văzut.
Unde-ți este, moarte, boldul? Unde-ți este, iadule, biruința? Sculatu-S-a Hristos și au căzut dracii; înviat-a Hristos și se bucură îngerii; înviat-a Hristos și viață viețuiește; înviat-a Hristos și nici un mort nu este în groapă, că Hristos sculându-Se din morți începătură celor adormiți, Aceluia este Slava și cinstea în vecii vecilor. Amin!
__________________
Pe noi inșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.
|