Citat:
În prealabil postat de Tzantzarika
Sunt divortata - nu m-a batut, nu m-a inselat - n-am nici unul din motivele clasice ca sa am dreptul sa divortez. Pur si simplu iubirea a murit. N-am mai putut sta cu el. Eu sunt cea care a vrut divortul.
Si acum ce fac? Ce pot face in continuare? Am cunoscut pe altcineva. Traiesc cu el de aproape 2 ani.
Mai am vreo sansa sa nu ma simt atat de vinovata cand intru intr-o biserica - sa nu ma simt condamnata?
Am fost la preoti - m-am spovedit - ei sunt tare ingaduitori - dar eu nu ma simt usurata dupa spovedanie.
|
Am sa-ti spun o poveste adevarata: O femeie de la tara! Tanara fiind s-a casatorit cu un om bun, cum se spunea atunci. N-au apucat sa faca copii, caci a fost luat pe front. L-a asteptata femeia cat a putut si , dupa razboi, cand credea ca nu mai traieste, a acceptat sa se ia cu un altul. Acesta era cam dus. Era un om violent, rau. A continuat sa stea cu el si , intre doua batai, i-a facut si un copil. Se trezeste la un moment dat ca se intoarce sotul! Chiar si in situatia data sotul ii cere sa se intoarca acasa, ca o accepta cu tot cu copil. N-a vrut. A ramas cu violentul. Cu timpul acesta a neomenit-o rau de tot; pe vremea comunistilor s-a apucat sa faca avorturi si a intrat la puscarie. Nu stiu daca nu cumva din pricina ca ar fi reusit sa nenoroceasca vreo femeie. Iesita din puscarie a continuat viata de calvar cu violentul. Imbatranind, usor-usor, a observat ca violenta concubinului se transfera la copii si nepot. Nepotul, ajuns la maturitate,intr-o criza demonica, reuseste sa-si injunghie tatal. Voia sa-l omoare si pe violent , dar acesta a scapat.
Femeia noastra a ajuns sa moara in chinuri , batuta pana in ultimile zile de viata, infometata, alungata de acasa, ...A murit in chinuri.. A trait acest calvar numai pt ca si-a parasit barbatul !