Citat:
În prealabil postat de Eliana
Cuvantul "mijlocire" cred ca m-a lamurit. Am inteles ca si ei lucreaza prin harul de la Dumnezeu. Singura frica a mea este sa nu cumva sa fie gresit sa ne rugam la "altceva/altcineva" si in felul asta sa suparam pe Dumnezeu. Ma consolez cu ideea ca suntem iertati cand gresim daca intentiile ne sunt crestine si nu este cazul aici ca as fi ca Toma necredinciosul doar ca vreau sa fiu precauta ca sa evit sa gresesc. Sunt multe lucruri si prectici in ziua de azi care par a fi crestine si sunt de fapt rele mascate...de ele incerc eu sa ma feresc.
Citind in Biblie uneori, felul in care oamenii de atunci precticau credinta este mult mai simplu si mai "pur" ca sa zic asa, nealterat de diferite practici si superstitii si asta ma face sa ma intreb care sunt in prezent cele autentice si care nu.
Oricum eu va multumesc pentru raspunsuri si ma rog ca Dumnezeu sa ne judece in final dupa ceea ce este in sufletele noastre cu adevarat si nu dupa ceea ce am facut din erori.
|
Cuvantul "mijlocire" in cazul Sfintilor nu este sinonim cu cel de mantuire. Biserica ne invata ca singurul Mijlocitor- ca Mantuitor este Iisus Hristos. In cazul Sfintilor acestia se alatura la rugaciunile noastre si staruiesc in rugaciuni inaintea lui Dumnezeu pentru noi cei de pamant. Daca ingerii sunt intr-o solidaritate fata de noi cei de pe pamant si nu sunt de aceeasi fire sau natura, de ce Sfintii care sunt de aceeasi natura cu noi sa nu ramana in solidaritate cu noi cei de pe pamant? Invocarea Sfintilor in rugaciune lipseste in teologia protestanta si neoprotestanta pentru ca acestea considera ca in urma mortii sufletul cade intr-o stare de somn- fiind trezit la adoua venire a lui Hristos.