Eliana, noi ii consideram pe sfinti "prieteni" ai lui Dumnezeu, ca unii ce prin viata lor au bineplacut Lui. Insa trebuie sa ii consideram pe sfinti si prieteni ai nostri. In aceasta calitate, ei mijlocesc pentru noi inaintea lui Dumnezeu.
Cunoastem icoana Mantuitorului, Deisis, in care de-o parte si de alta a lui Hristos, se afla Maica Domnului, respectiv Sfantul Ioan Botezatorul. Deisis tocmai acest lucru inseamna, rugaciune in sensul de mijlocire, a interveni in favoarea cuiva. In acest sens, intalnim in Evanghelii numeroase exemple in care Mantuitorul a savarsit minuni nu la rugamintea persoanei in cauza, ci prin mijlocirea unei alte persoane.
Faptul ca Sfantul Nectarie, de exemplu, este recunoscut ca vindecator de cancer sau ca Sfantul Ciprian dezlega farmecele si blestemele, se intemeiaza in general pe viata sfantului. Se mai intemeiaza pe marturiile celor ce au dobandit vindecare in urma rugaciunilor catre respectivul sfant.
Cultul sfintelor moaste este intalnit in Biserica inca din primele secole. Nu are nimic in comun cu obiceiurile sau credintele pagane. Ramasitele pamantesti ale martirilor izvoratoare de mir (de buna-mireasma) sau nu, au constituit obiectul evlaviei comunitatilor crestine. Dupa cum pe mormantul martirilor s-au ridicat biserici, tot asa, pana in zilele noastre, toate bisericile sfintite au o particica de moaste in piciorul Sfintei Mese si in Sfantul Antimis.
In viata fiind, sfintii nu au lucrat minuni prin ei insisi, ci prin rugaciune au primit harul lui Hristos facator de minuni. Tot astfel lucreaza si dupa moartea lor, prin rugaciune, mijlocind pentru noi inaintea lui Hristos. Iar noi rugandu-ne oricarui sfant, il slavim, de fapt, pe Hristos intru el.
|