:)Mirelat,apropos de tacere,eu gandesc asa:bine este a tacea si a vorbi cu Dumnezeu in rugaciune,si bine este sa stii cand sa iti alegi momentele in care sa vorbesti cu aproapele.Mie una,imi place sa fiu introvertita cu oamenii in viata de zi cu zi(cea cotidiana),si extrovertita cu Dumnezeu,Maica Domnului si cu Toti Sfintii Lui Dumnezeu(sa comunic mai mult cu ei in rugaciune si in intrebarile si cererile mele pe care le am).Un mare filosof spunea:omul care stie sa vorbeasca,stie cand sa isi aleaga momentele tacerii si cand pe-ale vorbirii;vrea sa zica aici,ca acel om care stie sa vorbeasca si ce sa vorbeasca, stie cand sa taca si cand sa vorbeasca.Imi place ac.vorba de-a englezilor:"Think twice before you speak once"(gandeste-te de 2doua ori inainte sa vorbesti o singura data).Tacerea este de aur cand te rogi la Dumnezeu pt.semeni(aproapele/departele=vrajmasi),tacerea este de argint cand te rogi Lui Dumnezeu pt.tine insuti/insati si este de arama si chimval rasunator cand nu te rogi pt.nimeni,ci vorbesti cu gandurile tale si le dai crezare si ascultare.Rugaciunea de aur este cea de la miezul noptii,de la orele 12 noaptea,atunci cand este intunericul desavarsit,rug.de argint este cea de dimineata si cea de arama este cea de la pranz,asa am gasit si eu intr-o carte religioasa.Vorbirea despre Dumnezeu este folositoare,nemuritoare si mantuitoare,iar nu vorbirea in desert,rostirea de lucruri lumesti, desertaciuni si lucruri trecatoare,pieritoare,care vorbire este nefolositoare si nemantuitoare,pierzatoare a sufletelor.
|