Citat:
În prealabil postat de Bast-et
Deci atunci de ce ne lasa sa suferim. Nu suntem oare fii sai? Tu un fiu l-ai lasa in necaz, sa sufere intre ghiarele raului? Fiul sau a fost rastignit ce catre creatia lui preferita si nu a facut nimic.
Totusi eu nu inteleg: El zice ca avem liber arbitriu, ca putem sa alegem intre bine sau rau. Eu zic, cine ar alege sa sufere, sa aiba durere? Eu am ales strada binelui, dar totusi sufar de raul care este in lume. De ce nu elimina pe Satana si gata? Ori vrea el sa am necazuri?
|
Suferinta e o consecinta nedorita a pacatului. Intentia originala a Lui a fost sa ramanem in comuniune cu El, intr-o stare de permanent extaz in care au fost creati primii oameni. Daca oamenii au ales sa nu faca voia Sa, atunci a intervenit raul in lume si respectiv greutatile, bolile, suferinta.
Cu toate acestea, Ratiunea Lui Dumnezeu care este Fiul a gasit solutia problemei mortii prin inviere si a venit in lume, intrupandu-Se si asumandu-si chiar si suferinta, pentru a ne arata lucrul celmai important in viata de acum si in cea viitoare: iubirea desavarsita. Hristos ne-a impacat cu Dumnezeu-Tatal pentru ca El insusi a vrut-o, nu a fost obligat sa o faca: "Putere am Eu ca să-l pun și putere am iarăși ca să-l iau." Ioan 10, 18
Dumnezeu a hotarat ca neghina sa fie aleasa de grau dupa seceris. Aleasa, separata de grau, nu distrusa. Imagineaza-ti cum ar arata lumea noastra daca El i-ar trasni din Cer pe cei care comit un pacat, cat de mic.
Tu nu vrei sa accepti ca orice fiinta este si trebuie sa fie nemuritoare si libera; tu vrei ca Dumnezeu sa creeze si sa distruga. Nestiind ce ceri, semeni cu nepotul acela care isi dorea sa aiba darul de a-si pune si el dantura in paharul cu apa seara, cum vedea la bunicul lui. :)