Va invidiez... intr-un sens pozitiv.
Eu ma gandeam acum la un alt aspect. Un crestin in tari straine de crestinism, dar care a venit sa cunoasca, intersat de cultura, nu a venit nici sa-si faca poza cu camila, nici sa-si dea ifose de european superior. Oamenilor cu care intrii in contact le creezi o parere buna, si nu despre tine insuri, ci despre crestinism. Vrem, nu vrem, suntem mesageri ai religiei noastre oriunde ne ducem. Asa cum noi ii consideram pe ei barbari, pagani, inapoiati, cu siguranta nici ei nu ne pun pe noi pe un piedestal si se roaga: "da doamne sa ajung ca ei" si nu ma refer aici la masina din garaj sau mobila din sufragerie. Oare faptul ca deschizi oamenilor mintea spre crestinism nu se trece ca o fapta buna? Nu te duci sa-i crestinezi, dar schimbi o parere, un gand... Pana la urma crestinismul nu se refera numai la individ, trebuie sa ii doresti aproapelui tau ce iti doresti si pentru tine. Si in plus, daca aceste calatorii iti intaresc credinta... ce rau ar putea decurge din asta?
|