[mariamargareta]

Replici la panseurile lui Zorobabel (I):

Citat:
În prealabil postat de delia31
exact de asta s-a facut Dumnezeu om, ca sa ne impartasim cu Trupul Lui, ca altfel nu avem cum sa ajungem la El.

Zorobabel: Dumnezeu s-a facut om ca sa ne impace cu EL, altfel nu era posibil.
Replică: Şi s-au împăcat oamenii cu El? Prea puţini. Cei mai mulţi se închină în continuare la alţi Dumnezei. Alţii se simt „împăcaţi cu Dumnezeu” dar n-au nimic comun cu El, căci duc în continuare o viaţă fără Dumnezeu. Delia a văzut mai bine: Dumnezeu ne-a creat o posibilitate ca să ajungem la El. Restul depinde de noi.
Citat:
În prealabil postat de delia31
da, da ce sa zic? in Biblia mea scrie ,, de nu veti manca Trupul Meu si nu veti bea sangele Meu, nu veti avea viata in voi,,

Zorobabel: cuvinte pe care tu nu le-ai inteles si le-ai luat mot a mot. Iuda s-a impartasit si nu l-a ajutat cu nimic.
Replică: „Împărtăşirea” este o condiţie necesară, dar nu suficientă, pentru a fi vrednici de El, deoarece Biblia vorbeşte şi de alte condiţii (ex: dacă nu veţi fi ca pruncii...; dacă nu veţi urî pe tată şi pe mamă...etc.) Nu poate fi vorba de „cuvinte luate mot-a-mot”, îndată ce nu se cerea creştinilor să taie feliuţe din trupul Lui ca să-L mănânce, nici să-I taie venele ca să bea din sângele Lui.
Iuda a îndeplinit condiţia „împărtăşirii” dar nu şi pe celelalte; ceea ce s-a dovedit a fi insuficient, ba chiar o îndrăzneală penală, căci nu era meritată.
Citat:
În prealabil postat de delia31
eu nu pot sa afirm ca sunt deja mantuita, decat ca Hristos ne-a mantuit obiectiv pe toti. Insa subiectiv, numai la Judecata particulara voi afla.

Zorobabel: Eu pot sa afirm ca sunt mantuit deoarece Sf Scriptura spune asta

"Cel ce are pe Fiul are viaţa; cel ce nu are pe Fiul lui Dumnezeu nu are viaţa.
Acestea am scris vouă, care credeţi în numele Fiului lui Dumnezeu, ca să ştiţi că aveţi viaţă veşnică. "

Ori eu cred in Fiul Sau, deci conform cu ce spune Ioan in prima sa epistola pot avea garantia ca sunt mantuit.

Replică: Din nou se omite că actul credinţei este o condiţie necesară, dar nu şi suficientă. Căci „credinţa fără fapte, moartă este”. Cuvintele „ca să ştiţi că aveţi viaţă veşnică” trebuie înţelese astfel: „ca să ştiţi şi să credeţi că aveţi viaţa veşnică asigurată; mai rămâne să v-o apropriaţi. (Adică, să-L aveţi pe Fiul; iar ca să-L aveţi, trebuie să-L câştigaţi pentru voi şi apoi să-L păstraţi în voi, prin fapte demne de Fiul, care vă dovedesc credinţa pe care pretindeţi că o aveţi în El)”
Sunt unii care cred în Hristos, dar nu sunt de acord cu El. Ba, uneori se revoltă împotriva Lui (unii sinucigaşi, de pildă, care în viaţa lor s-au dat mereu mari credincioşi). Oare şi ei ar fi să fie mântuiţi, doar pentru că „cred”?
Citat:
În prealabil postat de delia31
eu inteleg mantuirea ca un proces dinamic iar impartasania in BO e taina mare, nu se poate primi fara spovedanie, cainta si dezlegare de pacate.

Zorobabel: Sfintirea e un proces dinamic, mantuirea e un dar, nu ti se da pe bucati.

Replică: Nu ţi se dă pe bucăţi darul; dar un dar mai trebuie şi acceptat, ca să ajungă la cel căruia i-a fost dăruit ca dar. Un dar respins sau neacceptat rămâne pe mai departe dar, dar dacă nu-şi găseşte destinatarul, se va întoarce la cel care l-a dăruit.
Iar dacă „tortul” e prea mare, îl poţi mânca pe îndelete, felie cu felie, nu trebuie neapărat să-l bagi tot odată pe gât. S-ar putea chiar să te îneci, din dorinţa de a fi performant.
Citat:
În prealabil postat de delia31
ce am scris in postarea anterioara e parerea Bisericii Ortodoxe de 2000 de ani

Zorobabel: BO a aparut in 1054 deci ar fi maxim 1000 de ani.

Replică: Greşit. Biserica Apuseană „apare” în 1054, odată cu desprinderea ei de cea Răsăriteană, introducând dogme noi şi numindu-se mai apoi pe sine „catolică”. Cea răsăriteană a primit atributul de „ortodoxă” doar prin contrast, pentru a se sublinia în acest mod faptul că ea păstrează pe mai departe dreapta credinţă de până atunci. Ulterior Biserica „catolică” a devenit formal, Biserica Catolică, iar Biserica „ortodoxă” a devenit, formal, Biserica Ortodoxă. Deosebirile lor esenţiale dintre ele sunt de factură dogmatică: cea Ortodoxă păstrează dogmele primite în urmă cu cca 2000 de ani, cea Catolică şi-a „îmbogăţit” catehismul cu o mână de dogme noi.

Citat:
În prealabil postat de delia31
Tu acum auzi prima data ca scopul Intruparii e mai mult decat a oferi materie de jertfa?

Zorobabel: Hristos nu e materie de jertfa, ci este Fiul lui Dumnezeu prin care suntem iertati(Cei care credem).

Replică: Nu Hristos, ci Trupul şi Sângele Lui sunt materie de jertfă: „Acesta este Trupul Meu, care se frânge pentru voi... Acesta este Sângele Meu, care pentru voi se varsă...spre iertarea păcatelor” (adică, spre iertare – deci iată prin ce suntem iertaţi: prin materia de jertfă, care se jertfeşte!)

Citat:
În prealabil postat de delia31
diferentele de intelegere pleaca de la modul diferit in care NP inteleg efectele pacatului stramosesc asupra firii umane si ce anume se intelege prin rascumparare, impacare, restaurarea firii umane si mantuire si nu prea cred ca o sa solutionam noi pe forum diferentele interconfesionale.

Zorobabel: Nu prea e mare filozofie cu pacatul stramosesc, Adam a pacatuit si din cauza lui pacatul a intrat in lume si toti am fost atinsi de el. Fara Hristos nu e posibil sa fii restaurat, de aceea spune Pavel "Traiesc dar nu mai traiesc eu ci Hristos traieste in mine".

Replică: E drept a că Pavel o spune, dar el are motivele lui. Tu poţi spune că „Hristos trăieşte în Mine”? Şi presupunând că ai îndrăzneala s-o spui, este oare îndrăzneala ta întemeiată?

Citat:
În prealabil postat de delia31

noi intelegem prin Intrupare NU DOAR ca era nevoie de un trup fara prihana si un sange care sa se jertfeasca, ci mai ales sa ni se dea spre mancare, ca sa ajungem treptat prin credinta, faptele credintei si harul sf. Taine sa fim una cu Hristos, sa fim madularele Trupului Tainic al carui cap este El.

Zorobabel:nu prin mancare ajungi sa fii una cu Hristos ci prin credinta. A manca trupul lui Hristos inseamna sa te impartasesti cu invataturile Lui si sa ii urmezi Lui. Am mai pus intrebarea asta si nu mi s-a raspuns.De fapt sunt 2 intrebari:
1)De ce la cina cea de taina spune Hristos ca de fiecare data sa o facem spre pomenirea Lui. De ce nu spune "ca sa cresteti in credinta prin impartasire cu trupul Meu"?
2)De ce sunt oameni care se impartasesc si injura de Dumnezeu apoi, sau fura etc? Daca as vedea ca toti care se impartasesc ajung la desavarsire treptat as crede interpretarea BO dar cand vad ca sunt oameni care se impartasesc si care nu au nici o schimbare launtrica(si crede-ma ca sunt multi din cei pe care ii cunosc deci nu vb in necunostinta de cauza) automat apar semne de intrebare. De ce nu se produce schimbarea?

Replică: Pentru că, aşa cum am mai spus, împărtăşirea nu este o condiţie singulară, chiar dacă este sine qua non. Ea nu este o poţiune miraculoasă care (şi din păcate, chiar unii dintre ortodocşi mai cred asta, în ignoranţa lor formalistă) aduce cu sine automat: vindecarea de boli, de păcate, izbăvirea de încercări rele, desăvârşirea comportamentală, mântuirea chiar!!. Ea este doar o temelie pe care trebuie zidit; dar fără temelie, dacă ea nu există, cum vei putea zidi? De aceea se spune „să o faceţi spre pomenirea Mea”, adică „spre aducere aminte de Hristos”, căci Temelia este Hristos. Deci împărtăşania trebuie să fie „aducere aminte de Hristos”, adică responsabilizare maximă pentru zidirea care urmează, peste temelia care tocmai a fost pusă. Fiecare împărtăşire este un nou început, este o mobilizare, nicidecum o relaxare care vine din convingerea infantilă că „Gata! Tot ce era necesar s-a făcut! De acum suntem mântuiţi; să bem şi să mâncăm şi să ne veselim de bucuria împlinirii depline!”