Citat:
În prealabil postat de vsovivi
Dar nu este scris cum trebuie să procedezi? Nu a zis Hristos? Nu ne-au învățat Apostolii?
Prima dată îi vei spune personal la ureche celui ce păcătuiește ca un smintit, între patru ochi.
A doua oară vei chema cu tine unul sau doi martori și îi vei spune cerându-i să se îndrepte.
Apoi îl vei spune bisericii și maimarilor lui.
Dar de ce vă e frică de preot în loc să vă fie frică de Dumnezeu... ca să nu mai păcătuiți! Preotul nu e decît un păstor de suflete având o răspundere mai mare, este un slujitor mai responsabil, mai înțelept, dar frica o datorăm numai lui Dumnezeu... ca să nu mai păcătuim. Iar preoții sunt ca sarea pământului...
Iar dacă sarea se strică și își pierde gustul?
Deci dacă într-adevăr dragostea de Dumnezeu te îndeamnă la acțiune atunci cu siguranță nu trebuie să te temi ci trebuie să mergi pe calea dreaptă... a sfințeniei... până la capăt. Dar dacă e vorba de ispismă fără dovezi și te bazezi pe închipuieli atunci e clar că necuratul îți joacă feste ca să te îndoiești de preot și să cazi în păcatul judecării slujitorilor Stăpânului. Dar dacă îl iubești pe Stăpân și îl iubești și pe slujitorul Său atunci vei face totul spre îndreptarea fratelui tău căzut în păcatul desfrânării. De exemplu îi scri o scrisoare cuvincioasă și te-ai liniștit că ai făcut tot ce ținea de tine spre îndreptarea lui. Și nu uita că dreptatea Lui Dumnezeu nu e o poveste, deci poți să fi convinsă că dreptatea va ieși la Lumină mai devreme sau mai târziu. Nu trebuie să te îndoiești de dreptatea Lui Dumnezeu. Deci și dacă nu ai să faci nimic dreptatea Domnului va veni... dar poate la judecată vei fi și dumneata vinovată că n-ai făcut nimic bun și iată că și din cauza ta un frate preot s-a stricat și astfel și-a pierdut sarea gustul de tot.
|
Foarte frumos spus...si destul de cuprinzator si explicit ca si traseu...subscriu.