Citat:
În prealabil postat de 3874960
Ma apropii de 24 de ani si nu m-am mai spovedit de multi ani. Simt ca mi-ar fi imposibil sa ma spovedesc in conditia mea actuala, pur si simplu apare un blocaj cand ma gandesc la asta si nu pot decat sa aman pana cand lucrurile vor arata altfel. Sunt introvertit si imi este greu sa ma exprim in anumite privinte, rusinea si frica m-ar paraliza.
|
Tot in jurul varstei de 24 de ani m-am trezit si eu din nepasare. Ma simteam apasata de tot felul de greutati carora simteam ca nu le mai puteam face fata. Obisnuiam sa merg la Sf. Biserica ocazional, dar aveam o strangere de inima cand ma gandeam la spovedanie.
In acea perioada avem (si inca mai am) doua prietene credincioase care ma tot sfatuiau sa merg la un duhovnic, dar eu mereu invocam acelasi blocaj de care pomenesti si tu. Ma gandeam ca n-as avea puterea sa-i spun preotului multitudinea de pacate pe care le savarsisem. Si totusi intr-o zi m-am trezit cu ceata luata de pe ochi si am imprumutat un indreptar de spovedanie, mi-am facut o lista lunga si m-am infatisat unui duhovnic care-mi va ramane in suflet pana la sfarsitul vietii. Omul acela m-a ajutat enorm si pot sa spun cu mana pe inima ca viata mea s-a schimbat foarte mult in urma spovedaniilor (si impartasaniilor)
Acum sunt departe de tara si simt f tare lipsa bisericii si a parintelui duhovnic, caci locuiesc intr-o tara protestanta (Norvegia), iar cea mai apropiata biserica ortodoxa este la cateva sute de km distanta.
Te sfatuiesc din suflet sa iei masuri cat mai repede si sa fii sincer. E greu, dar dupa aceea cu siguranta te vei simti mult mai sanatos...SUFLETESTE.