Singurul lucru pe care ti-l pot spune este ca "blocajul" de care vorbesti NU este real. Intotdeauna vor exista fel si fel de impresii si de piedici care sa-ti zadarniceasca intoarcerea ta catre Dumnezeu. Ba mai mult, un timp s-ar putea sa ti se intample cateva lucruri ciudate care sa te faca sa crezi ca Dumnezeu nu te mai vrea, ca esti prea ratacit si ca nu mai meriti dragostea Lui. Tu ia toate astea ca pe niste provocari, si cu cat mai multe, cu atat mai apriga sa fie vointa ta de a te schimba.
Spovedania? De ce te temi sa-i spui duhovnicului tot ce stii ca ai facut rau? Daca stai sa te gandesti, marea majoritate a faptelor tale le-ai marturisit deja intr-un fel sau altul in cadrul unui grup mai intim de prieteni. Rusinea nu e decat o alta minciuna, adica o impresie falsa pe care ti-ai dori sa o aiba preotul despre tine. Stai linistit; urechile lui au auzit lucruri mult mai grave decat cele pe care va trebui sa le spovedesti tu. Si nu trebuie sa le spui nici cu lux de amanunte, nici ca o lauda pentru a crea impresia de "mare crai". Fa abstractie de tot si imagineaza-ti ca esti numai tu si Dumnezeu. Roaga-te inainte sa-ti dea putere sa marturisesti tot ce trebuie si cum trebuie, cauta un duhovnic bun si o perioada mai putin aglomerata si nu mai amana. Fiecare clipa amanata nu face decat sa te impedice sa acumulezi "bile albe" ce vor aduce clementa si milostivire din partea Lui Dumnezeu. Nimeni nu poate avea certitudinea mantuirii, dar speranta nu ne-o poate lua nimeni, iar ca sa speri trebuie sa ai motivatia ca faci bine ceea ce faci!
Dumnezeu sa-ti dea intelepciune si ganduri limpezi!