Citat:
În prealabil postat de 3874960
Ma apropii de 24 de ani si nu m-am mai spovedit de multi ani. Simt ca mi-ar fi imposibil sa ma spovedesc in conditia mea actuala, pur si simplu apare un blocaj cand ma gandesc la asta si nu pot decat sa aman pana cand lucrurile vor arata altfel. Sunt introvertit si imi este greu sa ma exprim in anumite privinte, rusinea si frica m-ar paraliza.
|
Spovedania e cel mai bun lucru pe care il poti face pentru sufletul tau.
Dragul meu, e greu -- mai ales prima data, cand avem si cele mai multe noroaie de dat afara si pe care si vrajmasul ni le reprezinta disproportionat, in asa fel incat sa deznadajduim si sa spunem ca este "imposibil sa ne spovedim in conditia actuala".
Cand simti ca e "imposibil", atunci sufletul tau are cea mai mare nevoie.. nu amana, pentru ca de fapt cand lucrurile vor arata 'altfel', din pacate si sufletul tau se va relaxa, nu va mai fi in aceasta tensiune in care evident este acum. Si cand va fi relaxat, o sa domneasca acea letargie si nepasare pe care cred ca o cunosti si tu prea bine, cand nu o sa te mai intereseze de mantuire, de spovedanie si de lucrurile care acum te infricoseaza. Invata sa te folosesti de acest stress sufletesc insa nu in sensul de flight/freeze ci de fight, de lupta duhovniceasca.
Iar faptul ca spovedania este particulara, in intimitate, (doar tu, duhovnicul si Hristos nevazut insa prezent) si ca in fond pana si desfranarea poate fi descrisa doar in cateva feluri (daca despre asta e vorba) ar trebui sa te ajute chiar daca tu te consideri introvertit si ca avand dificultati de exprimare.
Hai frate, fi barbat :)
Si gandeste-te ca e momentul sa pui inceput bun
acum, ca azi este ziua mantuirii si chiar nu stim daca vom mai avea timp in viitor sa facem lucrurile astea cand vom fi intr-o stare mai "buna". Acum, cand doare si cand arde, acum e momentul.
Ca sa poti trai curat de acum.