Citat:
În prealabil postat de Fani71
Cred ca lumea nu se mai bucura de mancare in tarile bogate undese gaseste mereu orice. Am constatat si eu asta cand am venit in occident. Si tot atunci am inteles si importanta postului, mai ales in aceste conditii.
Dar mi se pare ca te contrazici: ziceai mai jos (sau mai sus nu mai stiu) , de la parinti citire (desi nu sunt convinsa ca ar trebui intelesi asa), ca placerea si pofta de a manca ceva tin deja de pacatul lacomiei (sau se apropie), iar aici pari sa te intristezi ca lumea (bogata) nu se mai bucura de mancare.
Ideea este cred sa nu ne atasam de mancare, sa nu ne legam fericirea si pacea de obtinerea anumitor alimente. Nu sa nu ne bucuram de mancarea pe care o mancam.
|
Nu ma contrazic deloc: intre placere si bucurie este o diferenta de nuanta. (O diferenta enorma pt cine este atent la detalii.)
Placerea este egoista.. bucuria, NU.
Placerea se raporteaza la sinele egoist (satisfacerea unei pofte, dorinte).. Bucuria se raporteaza la Dumnezeu (la recunoasterea purtarii de grija a lui Dumnezeu pt noi)
etc.. scuze, nu am timp pt elaborari.
Revenind.. lumea cauta (gaseste, eventual) placerea.. dar prea rar mai simtim bucuria.
Bucuria o poti simti si cu o bucata de paine.. si de obicei nu o simti in fata meselor imbelsugate (pentru ca repet: nu este data de mancare, ci de simtirea grijii parintesti fata de noi).