Traditia se intinde din anul 33 pana in zilele noastre.
Din noianul de vieti si fapte care au fost de atunci,Traditia a pastrat pe cele mai deosebite dintre ele,pe cele prin care Duhul Sfant s-a manifestat cu cea mai mare putere.
Astfel ca Traditia este un tezaur,unde nu intra decat comorile,restul oamenilor si faptelor,chiar de ar fi caldicele,nu se transmit mai departe.
Traditia vine de la oameni ,dar care ajung la o asa desavarsire incat se unesc total cu Duhul,si faptele lor ajung sa fie considerate,mostenire a Bisericii . Intr-un fel ,acestia se inscriu in cartea vietii,inca din timpul vietii,si pentru ei, moartea nu mai are sens,caci au atins desavarsirea.
Criteriul cel mai adecvat pentru a sti daca o fapta face parte din Traditie,daca merita sa stea acolo,este sfintenia,desavarsirea ei.
In ziua cand protestantii vor produce primul sfant ,vadit astfel si recunoscut de intreaga lume,atunci vor intra si protestantii in Traditie,vor face parte din ea.
Caci sfintenia nu apare de la sine,oricat de curat ar fi un om,ci prin racordarea la acumularile Traditiei,si prin harul Duhului.
|