Citat:
În prealabil postat de dani2004
Cam cati analfabeti ies anual din facultatea de Teologie?
Cati dintre fostii tai colegi au burta?
|
Eu am terminat Teologia in Bucuresti, cand eu am dat admitere am dat 7 examene cu tot cu cele eliminatorii ca veneam de la un liceu laic (acum se dau doar doua examene ca sunt mai destepti). La sectia mea erau 7-8 candidati pe loc.
Atunci era sectia de litere (limba romana, engleza, franceza si germana), asistenta sociala si pastorala...in total cam 400-500 locuri (asta doar in anul meu). Proportia de analfabeti era cam de 85% iar de persoane care nu aveau legatura cu facultatea era de 95%.
Dupa ani s-a intamplat sa-mi mai revad fostii colegi cu diverse ocazii sau pur si simplu intamplator....am fost socata sa vad efectiv niste popi de tara umflati cu pompa, rosii la fata, unii m-au salutat de la distanta ca sa auda toata lumea "ce faci sorooo???" iar altii s-au facut ca nu ma vad, probabil de jena...hidos!!!
Asta este din pacate, Teologia scoate popi pe banda rulanta, ca sa fie...
P.S
Si ca sa fie si mai interesant imi aduc aminte ca in primul an de facultate cand am participat la prima repetitie la cor pentru colinde cu pr. Moldoveanu, am avut ocazia sa ma intalnesc cu studenti din toti anii si atunci cand intrau fiecare in amfiteatru am putut sa-i vad mai bine. Dintre toti tin minte ca la un moment dat a intrat un baiat cu barba, la locul lui, sfios care efectiv isi vedea de treaba lui, comparativ cu altii care se dadeau smecherasi.
De-a lungul celor 4 ani de facultate l-am intalnit adesea pe acel baiat si il admiram pentru personalitatea lui...nu-l vedeai in gasti, era studios, il mai intalneam in biblioteca si chiar ma gandeam: uite ca exista unul cu vocatie...etc. Niciodata nu am discutat cu el, doar il admiram de la distanta. In final dupa ani de zile de cand am terminat facultatea am avut ocazia sa-l reintalnesc exact cand a fost calugarit la o episcopie. Atunci am vorbit cu el pentru ca era insotit de o fosta colega de facultate care ii era prietena. Eu pe atunci eram in manastire. Cand mi-a spus ca nu a stat nici o zi in manastire si ca respectivul episcop ii era prieten am ramas socata...desigur ca nici nu urma sa mearga in vreo manastire, el avea o misiune speciala...cica.
In fine mi s-a parut foarte dubios dupa felul cum vorbea, tonalitatea vocala, gesturi...dar pana la urma am zis ca mi s-o parea mie...insa nu mi s-a parut. Am aflat mai tarziu...este homosexual...slujeste si la ora actuala, are niste gesturi si niste cuvinte atat de pioase ca mie mi se face o mare greata...stiu exact unde slujeste ca am fost special sa vad minunea cu ochii mei...
Deci...mai vrei? mai am astfel de povesti, poate si mai cutremuratoare...dar, daca vrei am si povesti cu adevarat minunate despre alti colegi...dar din pacate aceste povesti sunt mult mai putine.