[Eugen7]

În prealabil postat de SamFromUrath

Spatiul si timpul e o iluzie...

spatiul si timpul nu sunt o iluzie. ele exista in realitate.

Definiţia timpului este una dintre cele mai dificile, nu numai din punct de vedere filozofic sau psihologic, dar şi fizic. Timpul este una dintre dimensiunile Universului, diferită de dimensiunea spaţială prin aceea că timpul ordonează evenimentele într-o succesiune ireversibilă. Timpul e o noţiune primară (care nu se defineşte, ci se percepe prin simţuri) şi corelată cu noţiunea de eveniment. Percepţia sesizează ordinea evenimentelor.

Dintotdeauna timpul a fost un subiect important al filozofiei, artei, poeziei şi ştiinţei, existând multe divergenţe în legătură cu însemnătatea lui. Dicţionarul Oxford defineşte timpul ca fiind "procesul indefinit şi continuu al existenţei evenimentelor în trecut, prezent şi viitor, privit ca o unitate". O altă definiţie de dicţionar standard este "Un continuum nonspaţial linear în care evenimentele apar într-o ordine aparent ireversibilă".

În fizică timpul este o mărime fizică fundamentală (există şapte mărimi fundamentale în Sistemul Internaţional), care conform cunoştinţelor actuale nu se poate defini prin intermediul altor mărimi (la fel ca de exemplu lungimea şi masa). Durata de timp scursă între două evenimente poate fi definită pe baza unei mişcări uniforme (de exemplu, deplasarea luminii între două oglinzi paralele, rotirea Pământului etc.) sau a unui fenomen repetitiv (oscilaţia unui pendul gravitaţional, a unui pendul elastic, a unui circuit electronic bobină-condensator, etc.). Prin această metodă se poate defini doar timpul pentru punctul din spaţiu în care este plasat instrumentul de măsură (ceasul). Pentru alte puncte din spaţiu, este necesar să se stabilească noţiunea de simultaneitate la distanţă, adică un criteriu după care să se poată declara dacă două evenimente ce au loc în puncte diferite din spațiu sunt simultane sau nu.

În mecanica clasică, timpul se considera „de la sine înţeles”. Astfel, simultaneitatea a două evenimente este o proprietate independentă de observator, iar ordinea cronologică şi duratele fenomenelor sunt independente de observator. În acest fel, mulţimea momentelor de timp este izomorfă cu mulţimea punctelor de pe o dreaptă. Rezultă că, fiecărui eveniment îi corespunde un punct unic de pe axa timpului, iar pentru a asocia un număr fiecărui moment de timp este necesar doar să fixăm o origine a timpului (un moment pe care să-l notăm convenţional cu zero). Timpul în mecanica clasică este omogen, adică nu este influenţat de obiectele sau fenomenele ce au loc şi este independent de spaţiu.

În prealabil postat de SamFromUrath

Particula primordiala nu stiu daca era materie.Faptul ca din ea a rezultat materie nu inseamna nimic.Fizicienii se scarpina in cap studiind atomul pentru ca nu gasesc nimic care sa semene a materie fizica solida.Absolut nimic.Nici macar nucleul atomului nu mai e considerat a fi ceva fizic.Se spune ca ar fi o intentie de materie.Sa nu mai vorbim despre spatiile uriase dintre atomi raportat la dimensiunea lor.Deci tot ce vezi tu corp fizic de fapt nu prea e fizic.Simturile tale nu au nici o valoare in raport cu realitatea ultima.

este foarte greu de imaginat spatiu-timpul si materia-energia... trebuie sa intelegem insa ca Dumnezeu nu ar mai fi atotputernic daca ar avea nevoie de ceva (o particula initiala) pentru a crea materia-energia si spatiu-timpul.

NU trebuie sa facem confuzie intre Teoria relativitatii si fizica cuantica.

Spre deosebire de Teoria Relativităţii, care studiază universul la scara mare, unde spaţiul-timpul este neted si plat (curbându-se datorită prezentei masei şi energiei) fiind bine definit şi ordonat geometric, existând astfel noţiunile de înainte, înapoi, sus, jos, stânga, dreapta, direcţie, sens etc.; in mecanica cuantica, care studiază universul la scara extrem de mica (atomica si subatomica), spaţiul-timpul este extrem de instabil si intr-o continua fluctuaţie haotica, fiind deci atât de turbulent, răsucit şi distorsionat încât sfidează bunul simt, dispărând complet noţiunile de sus, jos, înainte, înapoi, stânga, dreapta, direcţie, sens ş.a.. Acesta este motivul pentru care teoria relativităţii şi mecanica cuantică sunt incompatibile.

La LHC tocmai asta vor sa afle, particula care da masa materiei.