[vsovivi]

În prealabil postat de Iubirea

Eu am fot la o expozitie a operelor lui Marian si Victoria Zidaru prin anii 1996-1997 (nu mai retin exact). Trebuie sa marturisesc ca m-a impresionat ca si arta...insa mi-a pus un mare semn de intrebare ca spiritualitate.
Eu stiu ca tot ce este secretos, tot ce se face pe ascuns nu e de la Dumnezeu. Hristos n-a facut nimic pe ascuns, din contra.

Cum a aparut acest fenomen, cum s-a dezvoltat si la ce nivel este la ora actuala...pentru mine este cel putin bizar...
Marturisesc ca nu mi-am pierdut timpul sa-i studiez, n-am mai facut cercetari si sapaturi adanci si pentru astia, tot ce am spus mai sus se bazeaza fix pe ce am simtit cand am luat contact cu ei, iar asta se repeta de cate ori am ocazia sa citesc ceva despre ei sau sa vad ceva despre ei, motiv pentru care raman la concluzia mea: ceva undeva este putred ...

...In ciuda faptului ca eu il iubesc si-l apreciez foarte tare pe P.S Irineu Pop, bietul episcop nu a fost la prima greseala de acest gen de a da binecuvantare fara sa vada cui si apoi sa se caiasca si sa-si retraga binecuvantarea (prima data s-a intamplat cu gruparea lui Visarion Iugulescu care oricum este mai aproape de normalul ortodoxiei fata de cei de la Noul Ierusalim).

Dacă ştiam că-mi eşti potrivnică... şi că şi tu găseşti hibe la părintele Irineu Pop Bistriţeanul? E clar că ai nod la camilă!

Domnule şi gruparea părintelui Iugulescu este de la Dumnezeu, şi pe ei i-a chemat Cuvântul lui Dumnezeu, şi cu niciunchip nu a greşit părintele Irineu, ci iată Domnul l-a lăudat pe părintele Iugulescu pentru mulţimea de fii duhovniceşti... iar tu spui că e o greşală ca robul Domnului, omul lui Dumnezeu, părintele Sofronie şi Irineu, cei mai înţelepţi dintre cei drepţi, iată au greşit? Păi spui matale dar spui dejaba!!!

Şi mai ai tupeul să spui şi că a greşit şi atunci când a binecuvântat şi a legat sfânta Cetate cu Legământ Sfânt şi binecuvântare şi blestem ce intră fără să resăecte lşegământul? Deci iată l-ai scos şi că e un greşitor plin de greşeli ce are greşelile în obijnuinţă... Nu vă este ruşine? Oare a studiat cineva viaţa acostor mari sfinţi părinţi?

Păi draga mea duşmancă, că iată acum sunteţi pare-se 4 graţii dar nu mă sperii de voi ci de minciunile şi păcatele şi mândria şi făţărnicia mea, iar de la tine nu m-am aşteptat cu niciun chip la aşa ceva; păi Părintele Irineu a greşit fatal o singură dată în viaţa lui, dar e drept că în mod fatal, dar nu era greşala lui pedeantregul ci a fost băgat prin şantaj în ea exact cum a fost băgat regele Mihai ca să abdice şi să părăsească Ţara:

A greşit cu adevărat atunci când a acceptat să meargă să retracteze binecuvântarea şi a ridicat mâna împotriva mea, a fiului său duhovnicesc, şi a zis împotriva Cuvântului lui Dumnezeu şi a trăitorilor sfintei Cetăţi:

''sectă rea'' şi a aruncat cu piatra... ieşindu-i pe gură 3 duhuri de draci, de broască râioasă care merg la toţi împăraţii pământului ca să-i strângă de războiul zilei celei mari, împotriva Cuvântului lui Dumnezeu... Împotriva Împăratului Împăraţilor, şi Domnul Domnilor.

Dar i s-a iertat aceasta de Dumnezeu căci nu cu inima a hulit şi nu cu inima lui a aruncat cu piatra ci el ''a făcut nebună ascultare de judecata mincinoasă a sinodului gLumii'' care l-a pus să semneze ca la partid ascultare de omul-tătuc ce a luat el, tătucul gLumii, locul lui Dumnezeu ca să se îmbrace în purpură şi stacojiu.

Şi atunci şi-a pierdut limba şi mâna dreaptă în gheenă, dar nu şi inima, nu şi mintea, nu şi credinţa ci iată că încă este legat de satana şi în temniţa celui rău şi va avea necaz 10 zile aşa cum este scris, despre unii dintre Noi. (La ăia despre care este scfris mă refer, şi nu la mine.)

Dar de la Domnul i s-au iertat hulele şi poate că şi-a recuperat limba şi mâna dreaptă... căci nu cu inima a hulit şi nu cu inima a ridicat piatra împotriva Domnului.

Deci nu mai minţiţi despre părintele meu Irineu, căci el m-a scos din fundul băălţii, şi Părintele Sofronie şi Irineu sunt Lumina cea mai mare întru care sălăşluieşte Iisus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu, şi sunt fii preaiubiţi înaintea Domnului.

Şi Oare nu a fost Domnul secretos? Nu există Taină sfântă ţinută de Dumnezeu? Cine mai ştia de Înviere, cine mai ştia cum avea să moară decât Ilie, Moise, Petru, Ioan şi Iacov? Şi fireşte Maica Precistă... Şi pentru ce o ţinea ascunsă?

Iar în ce priveşte miile de Ani, păi e gata, suntem în plină campanie de înviere, căci cei 2000 de ani câţi au fost scrişi au trecut, aşa cum este scris, şi în a TREIA ZI VA ÎNVIA, căci este scris că ''veţi dărâma acest Templu dar în trei zile Îl voi ridica din nou'' şi mai este scris ''Noi le vom face pe toate!'' dar şi că se va lua de la ei, de la poborul viclean şi desfrânat şi prea tare la cerbice şi făţărnicie, şi deci era vorba de Templul Creaţiei Sfinte! De Templul Înţelepciunii, de Templul lui Dumnezeu. Căci trupul Domnului şi Templul Domnului este Cerul şi Pământul cel ieşit din ape. Şi sunt Moştenirea Mielului de la Tatăl.

Deci Iubire, asta ţi se întâmplă dacă te bazezi numai pe simţuri... ajungi şi tu o statuie printre celelalte trei graţii, lingvistele lui bantichrist căci ''avară-i vopsit gardul şi-n lăuntru leneopardul''.

Dacă nu mă crezi atunci poate îţi aminteşti de o păţanie:
Păi a fost trimis sf. Antonie cel Mare de Dumnezeu undeva ca să vadă o nevoinţă mai mare ca a lui, căci credea despre sine că plineşte nişte nevoinţe foarte mari, căci chiar plinea... şi a mers, a ajuns într-o cârciumă, o cârciumă ca toate cârciumilele din gLume, şi acolo slujea o femei ca şi chelneriţă şi el a văzut că această femeie era ciupită mereu de oameni beţi şi pofticioşi şi cu toate astea îi servea fără obrăznicie, şi cu respect...

Şi s-a mirat Antonie cum de o femeie ca asta are o nevoinţă mai mare ca a lui, şi n-a crezut ci a zis că asta e curvie cu satana... Dar Glasul Domnului i-a zis ''cerceteză Antonie'', şi s-a dus să stea de vorbă cu ea, undeva deoparte, şi a întrebat-o despre viaţa ei, şi a întrebat-o dacă crede în Dumnezeu şi ce face pentru asta... şi i-a povestit ea cum are un copil pe care îl creşte din ce câştigă în cârciumă, şi asta face toată ziua, serveşte beţivi, gLumeţi, drumeţi, ţigani, pofticioşi, curvari obsedaţi... şi cam asta... şi Antonie a vrut să plece crezând că asta nu e cineştie ce nevoinţă, căci nici nu era, ci era un fel de slujire a satanei şi curvie cu satana chiar în casa satanei, în cârciumă... şi atunci a vrut să plece crezând că Domnul a dorit doar să-l încerce dacă pofteşte o astfel de viaţă sau dacă se va mândri cu nevoinţa lui şi a vrut să plece, dar glasul Domnului iarăşi i-a zis, ''Cercetează Antonie... şi nu te înctrede numai în simţurile tale...''

Şi atunci Antonie iar a mers la chelneriţă şi a luat-o deoparte, şi a întrebat-o dacă nu cumva nu i-a ascuns ceva din viaţa ei... că precis mai face ceva ce nu i-a mărturisit, ci ţine ascuns... şi a jurat-o să spună căci e voia Domnului ca să-i spună.

Şi abea atunci a mărturisit femeia că:

Are un cui în şlapii, un cui bătut în talpă la pantofii de lemn pe care îi foloseşte, şi oridecâte ori cineva o pofteşte sau o batjocureşte sau o ciupeşte sau o prinde în braţe sau de formele ei, sau o sărută, de fiecare dată ea calcă în acel cui ca să nu cadă în păcat ori în plăceri ori să se ia la discuţie cu clenţii...

Şi atunci a recunoscut sfântul Antonie că femeia aceea avea înaintea lui Dumnezeu o mai mare nevoinţă ca a lui, şi a plecat fericit.

Deci ceva este putred, dar nu unde credeţi voi ci în Danemarca, adică în minţile nimfomane şi curâioase ale unor sărmani rătăciţi aşa ca mine, tânărul moşul putregaiul mâncav-ar Raiul, de vii! Că doar v-am spus că eu nu-s prooroc ci un mic mare păcătos mirean păcătos din poBor, iar ceea ce ştiu e simplu, o parte e din ce este scris, iar o alta este dar de sus... şi nu sunt un privilegiat... ci oricine caută... pe Cale... i se va da, că Domnul iubeşte pe orcine Astăzi aude şi nu-şi mai învârtoşează inima ci şi-o lasă cercuită la cerbice şi ceriad ca să nu i se mai învârtoşeze şi ca să nu mai asculte el mereu ca boua încăpăţâţânată ca uitând să se uite fără băgare de seamă exact ca un ''fericit'' viţel de aur la poarta înaltă şi largă, poarta nouă... şi defapt el se crede un fericit al satisfacţiei poftelor babilonului... că doar se ştie ce înseamnă Înalta Poartă!