...Presupun ca este vorba de pacatul de a si indrepta furia, supararea pentru unele neajunsuri, handicapuri de adaptare etc asupra propriei persoane, asa cum am putut pricepe in articolul ,, deprimarea'' si cu ceva timp in urma am citit la SN Lazarev.
Este un pacat mare care te arunca in ceva din suferinta iadului deznadejdii...si care revine...si revine...si ani de zile, daca nu exista o persoana care sa se priceapa sa te scoata din aceasta stare...si sunt extrem de greu de gasit...de regula si preotii te trimit la psihiatru, si acolo ti se dau medicamente de nu mai poti scrie dupa dictare etc, si de regula dupa prima internare, multi bolnavi, incearca iar si poate chiar mai serios deznadajduiti sa piara.(scrie in cartile lor de psihiatrie, dar rece).
Unii ajung in timpul starii de deznadejde care poate dura ore in care nu fac decat planuri mentale de a pieri sa aiba si gandul de a merge la Biserica si parca vad si un parinte dar se intreaba doar unde sa mearga caci nu prea stiau nici in manastire ce se face ori spune. Ajung apoi sa stea de vorba cu gandurile, si in scurt timp pot ajunge la o stare paranoica si la senzatia ca cineva ii studiaza gandurile, asta numai daca a fost stresat de cineva care l a tinut sub observatie ceva timp, precum picatura chinezeasca sau alte explicatii de genul capacitatilor sfantului Ciprian inainte de crestinare.
Cireasa de pe tort poate fi mama care a avut ceva stari depresive si nu are habar de spovedanie si rugaciune, si i a spus chiar nu demult ca ar vrea sa o dea la altii, dar nu asta ar fi problema reala, decat daca intr adevar dorinta mamei la un moment dat sa renunte la copil a devenit un program transformat in sensibilitatea ce ar duce la deznadejdea copilului.
Mai precis, cred ca problema este ca si un copil, si iata ca si un adult are nevoie de cel putin o persoana deosebit de responsabila si capabila sa si puna sufletul pentru aproapele, si sa gaseasca si cele mai bune solutii atunci cand nu dispune de ele in altcineva si nu in medicamente ori preoti care nu i recunosc pe cei mai buni dintre ei, ori in solutii ale sfintilor Parinti, ori sa caute si sa intrebe s a, sa nu planga si pentru ei Mantuitorul la Judecata, cum am citit ca plangea parintele Lavrentie pentru multi preoti tineri.
Daca nu ma insel insa, o data ce te ai sinucis durerea despartirii de Dumnezeu este a iadului deznadejdii, si cineva care din nestiinta s a rugat pentru un sinucigas a adus iadul aspra sa, dar acesti oameni ar mai putea fi scosi de acolo, daca la calugarire, fratele alege sa l scoata pe sinucigas din iad, a fost un caz de care am auzit de la cineva, si camaradul din armata a iesit din iad salutand militareste.
Un alt motiv adiacent la care ma pot gandi ar fi ca sa fi fost bolnava cu inima, si ma gandesc la cazul unui doctor american, care a inceput sa foloseasca pesticide si ingrasaminte chimice si a ajuns cu infarct sa nu mai aiba putinta si voie sa faca nimic, si atunci, citind diverse reviste si despre agricultura bio si comandand doua carti, a ajuns sa practice agricultura bio si sa se faca bine.
Mai apoi, odata ce a luat paracetamol, nu stiu in ce doza, te rezolva si asta nitel, precum pe Michael multele medicamente.
Si mai apoi, nu putini aleg sa tina suferinta in ei, caci oricum este greu de exprimat si de priceput si poate mandria isi baga si ea codita, mai devreme sau mai tarziu, mai mult sau mai putin. Si multe altele pentru alimentarea celor cu putina iubire, si putina judecare s a.
|