Citat:
În prealabil postat de antoniap
Sfanta Imprtasanie trebuie privita cu frica si cu cutremur, nu ca pe un dar care ni se cuvine. Este Trupul si Sangele Domnului.
Ma aplec pana la pamant in fata celor care duc o viata aleasa si se impartasesc saptamanal. Asta presupune sa fii calugar, sa ai duhovnicul aproape si sa fii pregatit in acest scop, adica sa duci o viata de post si rugaciune.
Noi ceilalti trebuie sa avem grija sa ne caim pentru pacatele savarsite si sa consideram ca nu suntem vrednici sa primim Sfanta Impartasanie nici macar la intervalul stabilit de duhovnic. Daca bagatelizam aceasta mare Taina, se poate sa se intoarca totul impotriva noastra. In schimb, daca ne spovedim curat si ne caim pentru pacate, putem sa simtim Ca Sfanta Impartasanie e un prilej de bucurie.
De aceea, e necesar postul de sapte zile inaintea Sfintei Impartasanii. Ne pregatim cu emotie sa-L primim pe Hristos in trupul nostru. Daca nu ne pregatim, avem parte doar de paine si vin, in cel mai fericit caz, caci Dumnezeu Isi retrage Harul. Sa nu uitam ca Sfanta Impartasanie ,,foc este si arde pe cei nevrednici." Aceste cuvinte se gasesc in Randuiala Sfintei Impartasiri care se citeste de credincios inainte aceasta Taina.
Mai inainte de bucuria Invierii a fost jertfa rastignirii. Si noua ni se cere sa ne rastignim macar pentru putin timp patimile si poftele pentru a-L putea primi pe Hristos.
Pentru a ne intalni cu niste colegi ne imbracam intr-un fel. Intr-o intalnire de afaceri - in alt fel. Se cuvine ca atunci cand ne intalnim cu un imparat lumesc sa avem o tinuta speciala. Trebuie sa constientizam ca, prin taina Sfintei Impartasanii, noi ne intalnim cu Insusi Imparatul Ceresc. Imparat fiind, S-a smerit luand chip de rob. Se cuvine ca si noi sa ne smerim si sa cautam sa fim cat mai curati cu prilejul acestei intalniri.
|
Fiecare se va impartasi dupa cum ii este dorinta.Insa fata de cele spuse de mai sus am unele amendamente.
1.Nu stiu daca este un dar care ni se cuvine sau nu,dar indemnul Mantuitorului,dupa cate l-am inteles eu,este sa ne impartasim la fiecare Liturghie la care participam.
2.In privinta postului,un crestin posteste ,daca respecta calendarul bisericesc,mai mult de jumatate de an.Deci,cel care respecta postul instituit de Biserica nu trebuie sa posteasca suplimentar.
3.Nu cred ca cel care se impartaseste mai rar se impartaseste mai cu evlavie decat cel care se impartaseste mai des.Dimpotriva,cel care se impartaseste des,prin experienta pe care o capata,poate fi mai pregatit pentru a primi Impartasania.
4.Focul care ii arde pe cei nevrednici care se impartasesc ,este numai in cazul acelora care au pacate mari,de moarte.In rest nu cred ca Dumnezeu arde pentru mai putina sau mai multa pocainta pe care o are crestinul in momentul impartasirii.
5.A ne rastigni patimile pentru Hristos este datoria zilnica a oricarui crestin,chiar daca nu se impartaseste sau se impartaseste.Daca insa te referi la legaturile trupesti,da,aceste trebuie sa fie foarte rare in cazul desei impartasiri.
6.Nu cred sa existe cineva care se impartaseste des care sa indrazneasca sa nu fie curat in ziua cand trebuie sa se cuminece.Dimpotriva,am vazut cazuri de oameni care se impartasesc in posturi,care nu sunt atat de pregatiti pentru impartasanie.
7.Nu trebuie criticat nici cel care se impartaseste des nici cel care se impartaseste rar.Pana la urma este o optiune individuala.Insa nu este nici un canon care sa spuna sa te impartasesti mai rar.Asa ca, crestinul sa respecte legile Bisericii,adica sa mearga la Liturghie si sa tina posturile,iar Sfanta Impartasanie sa o ia fiecare dupa ravna pe care o are,fara sa condamne pe cei care se impartasesc mai des sau mai rar.