[Traditie1]

Transhumanismul este o formă de artă, asemănător science-fiction-ului din anii 1950-60 care făcea tot felul de previziuni puerile despre deceniile următoare.

Desigur, ştiinţa va ajunge să facă tot felul de îmbunătăţiri condiţiei fizice umane, dar asta nu înseamnă că transhumanismul e şi el ştiinţă sau ceva serios.


Pe de altă parte, efectul protezelor şi al celorlalte forme de intervenţie în alcătuirea trupului omenesc nu pot duce decât la o alienare, la dezumanizare. Omul trebuie să aibă conştiinţa integrităţii propriei fiinţe ca să fie fericit şi ca să creadă în Dumnezeu (credinţa aducând la rândul ei fericire şi echilibru), pentru că un om cu tot felul de modificări artificiale ale corpului său nu mai înţelege conceptul de templu al Duhului Sfânt care este acest trup. Ce ar trebui să facă cei care îşi pierd membre sau au nevoie în alt mod de aplicaţii ale ştiinţei omeneşti pentru a trăi o viaţă normală aici pe această lume? Cred că ar trebui să refuze aceste intervenţii şi să conştientizeze acele părţi lipsă sau nefuncţionale din corpul lor, să creadă în refacerea lor prin puterea lui Dumnezeu, fie sub forma unei minuni în cursul acestei vieţi fie la Înviere când oamenii îşi vor primi trupurile veşnice.